Pasiunea neștiută pe care o are Loredana Groza. La ce sport surprinzător a fost campioană EXCLUSIV VIDEO

Venit la Casa Corpului Didactic, pentru a-și sprijini tatăl, care în prezența membrilor Uniunii Scriitorilor și ai Cenaclului, al cărui președinte este încă de la înființare scriitorul Victor. Gh. Stan, și-a lansat nu mai puțin de opt cărți de poezii, fratele Loredanei Groza a făcut în exclusivitate pentru Playtech Știri dezvăluiri neștiute despre familia și sora lui. Cristian Groza ne-a povestit, printre altele, că Lori a ajuns o mare artistă fără să ia lecții de canto și că a știut încă de micuță că va deveni artistă. Copil fiind, Loredana a fost campioană la tenis de masă, a jucat și șah, și uneori uita să mai intre cu fratele ei în casă, furați de jocurile cu ceilalți copii.

Ce sport a practicat Loredana Groza: fanii ei nu știau asta

• Playtech știri: Cu ce ocazie la Casa Corpului Didactic?

Cristian Groza: Astăzi am venit la lansarea celor opt volume de poezii pe care tata le-a scris pe Facebook, de-a lungul anilor. Trebuie să mai editeze și ce a scris anul trecut. Va continua până nu mai are subiecte, dar cum acestea sunt tot timpul, va fi nelimitat. Eu mă ocup de tot ce creează tata, să pun în pagină, să corectez, să tehnoredactez, apoi ajunge la tipografie, mai merge iar la corectat, iar dvs, cititorii, dați girul cărții.

• Și dumneavoastră sunteți scriitor…

Sunt un pui de scriitor. Mă gândesc uneori că există Alexandre Dumas tatăl și Alexandre Dumas fiul. Așa există și Vasile Groza tatăl și fiul. Înclin să scriu mai mult umoristic, și chiar și filozofic, pe umor. Chiar dacă nu am publicat, mi-ar face plăcere să-i fac concurență tatălui.

„Mama voia să cânte, dar nu s-a putut. Și s-a realizat prin Lori”

• În copilărie, ați cântat și dumneavoastră, nu doar Loredana..

Loredana a luat-o mai din timp, de la trei ani. Eu la cămin eram cu Lori la recitări și la cântece iar în tabere unde mergeam participam la tot ce era posibil, muzică ușoară, populară, recitări, șah, eu la fotbal și veneam cu diplome, medalii, și cupe mai mari sau mai micuțe, pe care scria Citius Altius Fortis.

Și uite așa am început să urcăm în perioada copilăriei cu aceste lucruri, care după aceea s-au maximizat. Mergeam și la Daciada, și la Cântarea României, unde eu am luat locul 3 cu grupul meu de Umor, Pantomimă și Imitații, am fost la festivaluri de umor, la Râmnicu Vâlcea, unde era și dl Marin Moraru în juriu, am luat premiul tinereții, în 86.

Se poate spune că sunteți o familie de artiști…

Tata e cu creația, mama e cu muzica. În familia mamei sunt rapsozi. Avem și un văr care cântă muzică populară, George Palade, și se poate vedea și asemănarea lui cu Lori. Suntem o familie căreia îi place arta, și am inclus tot, începând cu muzica, indiferent de muzică.

Dacă ai o anumită stare, asculți un gen, alteori, altul, care poate unora nu le place. Avem microbul acesta artistic în noi pe care ni l-a format mama, iar tata a venit cu creația în completare. Mama la 20 de ani voia să participe la Floarea din grădină, avea un caiețel de cântece, ar fi cântat ”Țărăncuță, țărăncuță”, dar, pentru că noi eram mici, nu a putut participa. Și s-a realizat prin Lori, iar eu, că nu am putut face fotbal, cred că mă voi realiza prin fiul meu, David.

„Ea trecea ca o locomotivă, în sensul frumos al cuvântului”

• Loredana a făcut ce și-a dorit, dumneavoastră de ce nu ați continuat cu fotbalul?

Eu nu am știut poate să mă impun în fața părinților, chiar dacă aveam o vârstă fragedă, cum sora mea a știut de mică ce și-a dorit și a continuat. Și nu era nimic în calea ei, ea trecea ca o locomotivă, în sensul frumos al cuvântului. Mergea la concursuri, se pregătea, era foarte docilă, asta a fost diferența dintre noi. Dar nu regret că nu am făcut fotbal. Am jucat șah, care m-a ajutat mult să mă dezvolt gândirea, iar în armată am făcut morse.

• Și cine câștiga la șah dintre voi?

Normal că eu, dar o lăsam să mă bată uneori. Trebuie să știi să și pierzi, din eșecuri se nasc campioni.

Loredana Groza, campioană la un sport

• Cum a fost copilăria voastră?

Avem niște părinți foarte frumoși. Ei se trag de la țară, ca tot românul. Dar educația pe care ne-au inoculat-o se vede, nu am cuvinte să le mulțumesc pentru ce au făcut și fac pentru noi. Copilăria cu Lori a fost una foarte frumoasă, nu ne-am certat deloc și nici acum nu ne certăm.

Stăteam afară cât voiam noi, chiar dacă părinții spuneau să venim la o anumită oră. Aveam cheia de gât, iar dacă nu ajungeam la timp, întrebau părinții dacă ne-au văzut. Lori juca elasticul, eu jucam țurca, șah, tenis de masă. Și Lori juca și tenis de masă și era foarte bună, a mers la forumurile naționale care aveau loc atunci chiar a luat și locul întâi. Suntem buni și pe latură sportivă, dar neafirmați, și pe latură artistică.

• Cum vă sprijineați unul pe altul?

Mergeam oriunde împreună. Dacă ea trebuia să cânte iar eu aveam școală, ea mergea cu tata, eu rămâneam cu mama.

Îi spunea mamei „tovarășa învățătoare”

• Ce diferență de vârstă este între voi?

Un an. Ea a fost la mama în clasă. Dacă eram și eu acolo, poate se alegea ceva și de mine.

• Și cum era relația învățătoare – fiică, în cazul Loredanei?

Ajunsese la un moment dat ca Lori să-i spună lui tata vezi că a zis tovarășa învățătoare, adică a zis mama, să te duci la

Pe scenă, nemișcată, cu codițele împletite

• Dat fiind faptul că Loredana ajunsese să aibă notorietate, ați fost cenzurați în comunism?

Eu și familia mea nu am avut de ce să ne simțim cenzurați. Dar, la un moment dat, Lori a ajuns să fie cenzurată de către sistem, pentru că avea notorietate și nu convenea Cabinetului 2.

Piesele i se difuzau după miezul nopții, la radio, ca să nu le asculte publicul ziua. La Mamaia, o dată, i s-a spus să nu mai danseze și să stea în fața microfonului și avea codițele împletite, nu mai era efervescentă. Ea nu a făcut deloc canto, a fost autodidactă. Așa și eu, cu șahul. M-a trimis la șah pentru că eram obraznic și așa m-a cumințit.