În România anilor 70-80, Nicolae Ceaușescu pornea o adevărată campanie de urbanizare a anumitor zone de interes industrial. Marea industrializare a acelor ani a dus și la construirea de noi orașe, mai ales în jurul punctelor importante, cum erau și zonele miniere. Un astfel de oraș, astăzi ajuns fantomă, este orașul Anina, din județul Caraș-Severin. Oraș preponderent minier, astăzi este aproape gol, rămânând în urmă doar blocurile goale, multe în degradare. Altele au fost scoase recent la vânzare, fiind vorba de nu mai puțin de 13 astfel de construcții.
După prima jumătate a anului 1980, consecințele dezastruoase ale planului de industrializare promovate și demarate de Nicolae Ceaușescu au devenit o mare poblemă. Problema era atât pe plan local, prin desființarea totală a zonelor rurale, dar și în ochii Occidentului.
Marșul lui Ceaușescu a exacerbat dezvoltarea industriei prelucrătoare de bunuri de capital în detrimentul industriei de consum de bunuri. Acest aspect a generat o serie de tensiuni sociale. Obiectivele economice ale României comuniste erau limitate pentru dezvoltarea exacerbată a sectorului industrial.
Marea industrializare demarată de fostul dictator avea să disloce un număr important de oameni, care locuiau în zonele rurale spre orașele puternic industrializate. Acolo unde nu s-a putut, dar a existat un interes masiv în exploatările miniere, Ceaușescu a dat ordin să se construiască noi orașe, de la zero. Este și cazul orașului Anina, din județul Caraș-Severin.
Pentru turistul de rând, Anina se află între Parcul Național Cheile Nerei și Parcul Național Semenic, în zona Cheilor Carașului. Datorită patrimoniului său natural și industrial, merită statutul de geoparc, un statut foarte necesar pentru o zonă geologică și istorică atât de importantă.
Până la marea schimbare a localității, datele istorice arată că în Anina, până în 1912, existau 15.000 locuitori. Un surplus atât de mare de oameni a dat naștere coloniilor muncitorești. Acestea au reprezentat un model adecvat pentru gestionarea problemele complexe care au apărut ca urmare a creșterii demografice constante.
Aici existau, încă din perioada anilor 1893-1895 Uzinele de fier Anina. Tot aici se mai găsește în ruină și cel mai mare puț minier din Anina, folosit la minele de cărbune, dar și câteva dintre clădirile rămase ale ansamblului, vestigii ale trecutului.
După venirea comuniștilor la putere, Anina era proclamat oraș, în 1952, ca mai apoi, Nicolae Ceaușescu să ceară subalternilor să transforme atât zona, cât și orașul într-un puternic centru industrial, bazat pe extracția de cărbune
Clădirile industriale nefolosite din orașul Anina, sunt astăzi relicve ale unui trecut, care ne amintesc că acestea au modelat societatea și au afectat un număr mare de oameni. Comunitățile, acum în dezorganizate după dispariția locurilor lor de muncă, și-au părăsit casele în căutarea unor noi modalități de supraviețuire.
Acest exod a transformat orașul plin de viață într-o entitate fantomatică care stă în așteptare fără speranță și fără o direcție clară. Astăzi, mărturie al acestui exod stau blocurile rămase goale, după plecarea oamenilor de aici, ca urmare a închiderii exploatării miniere din zonă. Dar, un om de afaceri, care deține aici nu mai puțin de 13 blocuri, a decis să-și scoată la vânzare proprietățile.
Valoarea fiecărui imobil este evaluată la 49.000 de euro. Toate cele 13 blocuri au în total 166 de apartamente, astăzi goale, în urmă cu patru ani valorau fiecare 20.000 de euro și erau cumpărate de actualul proprietar.
„Sunt blocuri cu patru nivele. Apartamente cu două, trei, patru camere. A fost ceva cu totul deosebit. Eu când am venit stagiar în urmă cu 39 de ani, am încercat să-mi iau o garsonieră.
Nu am reuşit. Era bătălie pentru ele”, povestește un locuitor celor de la Observator.
Dacă va reuși sau nu proprietarul să vândă toate cele 13 blocuri, rămâne de văzut, dar orașul aproape gol, este o priveliște dezamăgitoare.