Omul și drama, arbitrul, greșeala și prejudecata de apoi
În noiembrie 2018, imaginile cu Virgil Van Dijk îmbrățișându-l pe arbitrul român Ovidiu Hațegan, în lacrimi, la finalul partidei Germania-Olanda din Liga Națiunilor, făceau înconjurul planetei.
”Omul era distrus, avea lacrimi în ochi pentru tocmai își pierduse mama. I-am urat să aibă putere și i-am spus că a arbitrat bine. Este puțin, dar poate îl ajută”, spunea atunci starul olandez al lui Liverpool și așa am aflat și noi despre drama trăită de Hațeganu în pauza meciului când a primit cumplita veste. Omul s-a echipat, s-a motivat și a intrat din nou pe teren ca să-și încheie misiunea.
UEFA nu a uitat episodul care l-a avut în prim plan pe cel mai bine cotat arbitru român în acest moment, iar Ovidiu Hațegan este protagonistul celui de-al doilea episod al documentarului ”Man in the middle”.
Omul și drama, arbitrul, greșeala și prejudecata de apoi
După ce v-am ocolit puțin prin lumea bună, cu eroul zilei, vă aduc înapoi astăzi în liga noastră cea de toate zilele, la… erăul zilei. Cum, nu simțiți deja mirosul? Păi s-a aprins rugul pe care ar urma să fie ars precum vrăjitoarele pe vremea Inchiziției un coleg de-al lui Hațegan. Sebastian Colțescu i-a dat FCSB-ului un penalty care a adus victoria echipei lui Toni Petrea în dauna Gaz Metanului, penalty care spun specialiștii că n-a fost. N-a fost, dar ca arbitru te poți păcăli ușor la o asemenea fază, a completat Ion Crăciunescu, dar ce mai contează?
Contează că, în mod cert, Sebi Colțescu nu are voie să prindă o zi mai slabă, cum prind jucătorii, antrenorii, magazionerii sau femeile de serviciu de la stadion. Dacă o comite, în viziunea tuturor, de la suporter la presă, arbitrul român e hoț și nu poate fi un om care greșește, pur și simplu. Așa, ca orice om. Ce e mai grav cu Colțescu e că, pe lângă rău-intenționat, el redevine în ochii tuturor și un personaj influențabil, labil, lumea amintindu-și de fiecare dată cum a încercat să se arunce pe geam din cauza unei decepții amoroase.
Sebastian Colțescu, criticat din nou
Tot în același registru, un alt arbitru care din când în când mai fluieră-n biserică, supărând pe atotcunoscătorii și drept-judecătorii fără de prihană, este Radu Petrescu. De fiecare dată se amintește cu o delicatețe echivalentă cu pasul unui elefant că Petrescu a fost operat pe creier. De unde i s-a extras o tumoră, la timp cât să-l salveze de la cancer sau, cine știe?, chiar de la moarte. O dramă cum e cea trăită de Radu Petrescu sau o cumpănă precum cea trecută de Sebastian Colțescu se prinde de CV-urile acestor arbitrii precum pietrele de moară. Se constituie în adevărate muniții folosite imoral, cred eu, de nedreptățiții de conjunctură, devenind pretexte de miștouri ieftine pe rețelele de socializare.
Nu zice nimeni că Petrescu sau Colțescu nu merită uneori alergați precum Zotta de Gino Iorgulescu cândva. Sau că nu trebuie certați, criticați, suspendați când fac praf un meci cap-coadă sau când viciază un rezultat. Să-și ia etape cât să-i usture, zic eu, că merită. Dar să știm și că tot cu ei defilăm, cu oamenii, nu cu mașinile, până când vom lua lumină de la VAR. Deși, dacă îmi amintesc de golul anulat lui Liverpool în prelungirile derby-ului cu Everton, nu știu dacă în loc să fie estompat, circul nu va fi cumva augmentat.
În fine, revenind la cei doi ”oameni în negru”, de acord. Merită să fie sancționați pentru greșeli. Poate chiar scoși din arbitraj, de ce nu, dacă e lipsă de valoare. Dar mi-ar plăcea al naibii de tare să se inventeze un cartonaș moral, habar n-am ce culoare, și pentru cei care invocă argumente personale pe care să-și sprijine ei frustrările.