Omul care l-a blestemat pe Nicolae Ceaușescu să moară cu mâinile la spate. Cine este, de fapt

De multe ori, întâmplarea și-a jucat rolul ei în istoria politică a României. În schimb, accidentele propriu-zise au fost puține. Din acest motiv, pe lângă marea importanță a protagonistului poveștii, Nicolae Ceaușescu, și astăzi se vorbește despre un anume accident aviatic ce putea schimba fața comunismului românesc. Enigma rămasă de pe urma lui: omul care l-a blestemat pe dictator imediat după.

Accidentul aviatic din 4 noiembrie 1957. Omul care l-a blestemat în  timpul revoltei anticomuniste de la Vadu Roşca

În România anului 1957, regimul comunist părea mai solid ca niciodată. Pe plan intern, țara era condusă de Gheorghe Gheorghiu-Dej, iar politica externă era ghidată de direcțiile trasate la Moscova. De fapt, chiar acel an era prilej de mare sărbătoare: în toamnă se împlineau 40 de ani de la marea Revoluție Socialistă din octombrie 1917, momentul de naștere al regimului sovietic. De la această aniversare nu puteau să lipsească nici comuniștii români.

Povestea noastră începe în dimineața zilei de 4 noiembrie 1957, când o delegație română de partid și de stat s-a îmbarcat pe aeroportul Băneasa, într-un avion cu destinația Moscova. Aeronava era un model Ilyushin II-14, iar echipajul de zbor era și el sovietic. Cât privește delegația, ea era alcătuită din membri de frunte ai partidului, printre care Alexandru Moghioroș, Leonte Răutu, Grigore Preoteasa sau Ștefan Voite. Unul dintre cei mai tineri aflați la bord atunci era Nicolae Ceaușescu, în acel moment membru al Biroului politic al Comitetului Central. Conducătorul delegației era Chivu Stoica, atunci prim-ministru al țării.

„L-am blestemat să moară neîmpărtășit și cu mâinile legate la spate”

În accident au murit trei dintre piloții sovietici ai avionului, printre care și liderul român Grigore Preoteasa. Ultimele cuvinte ale acestuia din urmă au fost o încercare de glumă. La primele smucituri ale avionului a apucat să spună: „Asta nu mai era prevăzut”, după care el a fost aruncat violent într-unul dintre pereții navei.

Imediat după accident, regimul a decretat o zi de doliu național, iar Casa Studenților din București a primit numele lui Grigore Preoteasa. Însă, speculațiile referitoare la accident au apărut imediat. De altfel, ele continuă până astăzi, mai cu seamă că imediat după s-au petrecut alte evenimente sângeroase.

În iarna lui 1957, abia scăpat din accident, Ceaușescu află că sătenii din localitatea Vadu Roșca, județul Vrancea, se opun colectivizării. El se suie pe tancuri, cheamă camioane în care pune mitraliere și dă ordin ca unitățle Securității Statului, cele de Intervenție, de la Tecuci, să înconjoare satul, și pleacă într-acolo.

„Omul acela mic (n.r. – Ceaușescu) în scurtă albastră, mi-a tras un bocanc în burtă și m-a înjurat. Cinci zile, cinci zile am sângerat. Da ‘io n-am zis nimica, numai am gemut și l-am blestemat, așa, în gând, să moară cum au murit ai mei, neîmpărtășit și cu mâinile legate la spate, ca Aurică al nostru, căruia îi țâșnea sângele pe gură”, pomenește Marin Crăciun, potrivit A1.