Nicolae și Elena Ceaușescu se temeau de moarte de Castelul Peleș. Unde au dormit în singura noapte petrecută la Sinaia

Nicolae și Elena Ceaușescu nu prea agreau Castelul Peleș și nu doar din cauza legăturii istorice pe care acesta o avea cu monarhia. Atât de terifiați erau soții dictatori, încât au dormit o singură noapte acolo, dar nu în castel și nici măcar prin zona împădurită din împrejurimi nu se mai plimbau. Totuși, datorită acestei temeri, impresionantul castel a reușit să supraviețuiască odiosului regim comunist.

Nicolae și Elena Ceaușescu iubeau cultura românească, dar nu și ce ținea de monarhie

Se știe că toți comuniștii, din toate țările, au fost ostili regimurilor anterioare, de dinainte și din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Nu suportau ideea de a mai exista în noua lor lume, obiecte sau chiar vestigii care să amintească de trecutul în care comuniștii au suferit represalii.

Pentru oamenii de rând, exista argumentul stupid că toate acele monumente erau vestigii ale capitalismului. În realitate, comuniștii erau cei care nu suportau să mai existe ceva care să le amintească de anii pe care i-au petrecut în pușcării.

Nicolae și Elena Ceaușescu au fost ceva mai domoli la acest capitol, spre deosebire de înaintașii lor staliniști, dar nu cu mult. De dragul ideologiei, cei doi dictatori respingeau cam tot ce ținea de monarhie, dar aveau și o plăcere deosebită de a demola biserici, monumente și localități care nu corespundeau cu ideile lor fanteziste de reamenajare a țării.

Nicolae și Elena Ceaușescu urau Castelul Peleș, dar se și lăudau cu el când veneau aici personalități străine

Este aproape incredibil cum de au rezistat Castelul Peleș, Castelul Pelișor și Castelul Foișor. Primul a fost reședința de vară a familiei regale a României până să vină comuniștii la putere. Ctitorit de Regele Carol I, Peleșul a purtat mereu pecetea regalității, iar aceasta a fost ca un fel de aură care l-a protejat de avântul demolator al comunismului.

Asta, dar și un „complot” al muzeografilor vremii care au convenit să răspândească zvonul că aceste castele erau infestate de o ciupercă de lemn foarte dăunătoare omului, ca să-i țină la distanță pe soții Ceaușescu. Cel puțin, așa spune legenda, dar acest lucru ar fi putut fi o lamă cu două tăișuri. La fel de bine, dictatorii, mai ales Elena, ar fi fost cu atât mai mult determinați să radă de pe fața pământului acele monumente arhitecturale care atrag azi atât de mulți turiști străini, dar și români.

În ciuda faptului că Ceaușescu n-a vrut, mult timp, restaurarea castelului, acesta a fost perfect funcțional în timpul perioadei comuniste și a jucat rolul de spațiu de protocol. Aici au fost aduși importanți șefi de stat atunci când au vizitat România Socialistă – Gerald Ford, preşedintele Statelor Unite, Iosip Tito, preşedintele Iugoslaviei, președintele Todor Jivkov, liderul est-german Erich Honecker sau colonelul libian Muammar Gaddafi.

Așadar, Ceaușeștii nu priveau cu ochi buni Castelul Peleș, dar se lăudau cu el atunci când veneau personalități străine la noi, ca să dea bine, iar ei, dictatorii, să dea impresia că erau mari apărători ai culturii românești. În realitate, l-ar fi demolat fără să clipească, dar abia mai târziu și-au dat seama că poate fi și o resursă valoroasă, nu doar un obiect care doar absoarbe bani.

Cum a supraviețuit Castelul Peleș în fața avântului demolator al Ceaușeștilor

Ca orice legendă, povestea cu ciuperca are un sâmbure de adevăr sau, mai bine zis, niște spori. Comuniștii au lăsat Peleșul în stare de degradare, din ignoranță și ură, așa că o ciupercă atacase grinzile clădirii din cauza igrasiei și a neaerisirii adecvate. Ca să scape de vizitele Ceușeștilor (nu de alta, dar lor le veneau mereu idei năstrușnice și distrugătoare în aceste vizite), muzeografii ar fi răspândit zvonul că ciuperca era periculoasă pentru om.

Se mai știe că soții Ceaușescu erau speriați până la nivelul paranoiei de orice le punea viața în pericol sau care îi îmbolnăvea. În epocă, se spunea chiar că Ceauşescu purta hainele o singură dată, după care erau arse, din teama de microbi sau că dictatorul ar fi avut în permanenţă cu el un contor Geiger-Muller pentru că îi era teamă să nu fie iradiat de agenţii sovietici.

O singură noapte au petrecut dictatorii aici, după ce au auzit că acel mediu este nociv. Nici măcar n-au dormit în Peleș, ci în Foișor, iar Elena a vrut să aibă parte de cel mai luxos somn, unul la care nici nu visa în satul de unde venea. I-au fost aduse şase perne brodate cu fir de argint şi aur. Valoarea uneia singure era cât a unui autoturism Dacia, la vremea respectivă, adică 70.000 lei vechi.

Lucrările de restaurare au fost reluate în 1975, când Ceaușescu și-a dat seama de potențialul pe care-l avea acest castel.