Nicolae Ceaușescu avea o reală obsesie pentru Casa Regală a României și mai ales pentru Regele Mihai. De aceea, timp de mai bine de patru decenii, a cerut să aibă mereu un raport complet legat de activitatea regalului. Și nu doar atât, pentru că Securitatea era responsabilă și de astfel de activități pentru a-i satisface dorințele ascunse ale dictatorului.
Timp de 42 de ani, Nicolae Ceaușescu a cerut să aibă raporturi complete legate de activitatea membrilor Casei Regale a României. Voia să știe absolut tot ceea ce fac regalii, având o obsesie în special pentru Regele Mihai. Toate documentele legate de acest subiect erau adunate în dosarul cu numărul 6069. Mai mult, după 27 de ani de exil, în anul 1973, Securitatea a întocmit un raport complet al situației Familiei Regale.
Dictatorul le-a cerut celor de la Securitate să îi fileze pe membrii Casei Regalde și au fost adunate aproximativ 121 de documente, în perioada anilor 1948-1949. Pe parcursul a 40 de ani, aceștia au fost interceptați și monitorizați, la ordinul lui Nicolae Ceaușescu.
Agenţii Securităţii scriau despre Regele Mihai că este un rege sărac în exil. Era blocat de către Securitate în foarte multe dintre operațiuni, iar un blocaj care acesta îl întâmpina destul de des era strâns legat de participarea sa la întâlniri oficiale, pentru că nu putea să susțină protocolul din punct de vedere financiar, potrivit a1.ro.
Într-un fragment al unei note oferite de Securitate, și care datează din 8 ianuarie 1973, sunt notate următoarele, cu privire la situația lui Mihai de Hohenzollern:
„Este considerat ca fiind cel mai sărac dintre foștii regi, aflați în exil. Nu scrie și nu-și face nici un fel de publicitate. Iar presa străină îl prezintă ca fiind un element muncitor și modest cu evidente preocupări pentru mecanică, automobilism, turism și familie. Din ultimele date rezultă că nu se bucură de atenție din partea americanilor fapt pentru care organele specializate ale SUA îl supraveghează permanent, îi verifică toate relațiile și îi interceptează atât convorbirile telefonice cât și corespondența”.