Motivul pentru care nu se fac slujbe în biserică pentru cei care-și iau viața. Părintele Cleopa, despre păcatul grav comis
Sinuciderea este unul dintre cele mai grave păcate pe care le poate săvârși un om. Puțini știu adevăratul motiv pentru care nu se fac slujbe în biserică pentru cei care își iau viața, dar părintele Cleopa ne va explica pe îndelete.
Sinucigașii nu erau îngriopați în cimitir
Pe vremea când cimitirele aparțineau Bisericii, nu ca în prezent, când cimitirele aparțin administrației locale, cei care recurgeau la un asemenea gest erau de neiertat și erau înmormântați în afara bisericii. Acest obicei datează încă de pe vremea lui Iisus Hristos și a Apostolilor.
Canonul 14 al Sfântului Timotei al Alexandriei precizează: ”Cu privire la sinucigaşi, clericii trebuie să se lămurească dacă s-au sinucis, fără să fie în deplinătatea mintală, ori suferă de vreo boală psihică. Deci clericul trebuie să cerceteze cu băgare de seamă ca să nu cadă sub osândă („aruncă mărgăritarele înaintea porcilor” Mt. 7, 7), (Ioan N. Floca: „Canoanele Bisericii Ortodoxe – note şi comentarii”).
”Cine se va ucide singur de bunăvoie, acestuia să nu i se facă pomenirea niciodată”
În Pravila de la Govora din anul 1640 se spune: ”Cine se va ucide singur de bunăvoie, acestuia să nu i se cânte nici să i se facă pomenirea lui niciodată, iar de va cădea fără voia lui, şi va muri, acestuia să i se cânte şi să i se facă pomeniri.”
Pravila de la Târgovişte”, numită şi ”Îndreptarea Legii” (1652), în capitolul 250, evidențiază şi completează: ”Sinucigaşul de bunăvoie nu trebuie să fie slujit sau pomenit la vreo slujbă, căci şi-a dat sufletul satanei, ca şi Iuda Iscarioteanul. Cel ce s-a sinucis, fiind bolnav şi ieşit din minţi, poate fi slujit. Sinucigaşul care s-a omorât din împuţinarea sufletului, adică din frică de oameni sau de persecuţii sau de boala care nu i-a atins mintea, acela nu poate fi pomenit”.
Când vine vorba de cei care decis să își ia viața, Părintele Cleopa spune că aceștia nu merită nici cruce să li se pună la mormânt. Părintele Cleopa motivează acestea prin faptul că sinucigașii nu și-au dus ”crucea vieții” până la sfărșitul decis de Dumnezeu, nu de ei singuri.