Motivul pentru care femeile plâng mai des decât bărbații. Descoperirea care clarifică tot

Majoritatea dintre noi, mai ales în momente mai sensibile, plângem. Dar, conform unui studiu, femeile plâng mai des. Fie că e vorba de o domnișoară de onoare la nunta celei mai bune prietene, fie atunci când ved un film, femeile plâng mai mult ca bărbații. Cercetătorul Ad Vingerhoets a dat o explicație mai simplă, dar și mai ciudată, când vine vorba de femeile care plâng mai mult ca bărbații. Dar fie vorba între noi, și bărbații plâng câteodată, vorba cântecului.

Ad Vingerhoets știe de ce plâng femeile mai mult ca bărbații

Ad Vingerhoets este un psiholog clinician care se ocupă de stres și emoții. A petrecut mai mult de 20 de ani studiind când și de ce plângem. A cercetat și modul în care studiul plânsului ne poate ajuta să obținem o mai bună înțelegere a naturii umane.

Una din explicațiile date de Ad Vingerhoets, este că femeile au canale lacrimale foarte puțin adânci, care se umplu și se revarsă mai repede. Acesta pare să fie cazul majorității femeilor în comparație cu bărbații. Poate că acest lucru, plus unele schimbări hormonale relevante care au loc în jurul pubertății, face parte dintr-o explicație fiziologică a motivului pentru care bărbații tind să plângă mai rar decât femeile.

Ad Vingerhoets, autorul cărții „Unravelling the Mysteries of Tears”, este unul dintre puținii cercetători care studiază în prezent lacrimile emoționale. Este vorba de cele declanșate de sentimente și nu de ceapă sau de alte substanțe iritante. Munca sa sugerează că stereotipul conform căruia femeile plâng mai mult este adevărat.

„Femeile plâng de 30 până la 64 de ori pe an. Bărbații plâng doar de 6 până la 17 ori pe an. Sau, cel puțin, ei spun că o fac. O mare parte din aceste cercetări se bazează pe auto-raportări.

Asta înseamnă că bărbații ar putea să subestimeze cât de mult plâng.”, spune Ad Vingerhoets, autorul cărții.

Femeile plâng aproape șase minute

Dar estimarea lui Ad Vingerhoets este în concordanță cu cercetările anterioare efectuate de alții, deși și acestea au fost de asemenea auto-raportate. Vingerhoets a studiat  durata medie a unui episod de plâns.

A intervievat peste 5.000 de tineri adulți din mai multe țări. Cercetătorul a constatat că femeile plâng în medie șase minute la un moment dat. Bărbații, pe de altă parte, spun că plâng în medie două-trei minute.

„Putem intui că bărbații plâng mai rar decât femeile din cauza condiționării sociale. La urma urmei, plânsul nu prea se potrivește cu imaginea noastră de bărbăție stereotipică.

Aceasta este, fără îndoială, o explicație parțială a motivului pentru care bărbații sunt mai predispuși să își rețină lacrimile. Dar este posibil ca bărbații să fie, de asemenea, biologic construiți pentru a vărsa mai puține lacrimi.”, sugerează Ad Vingerhoets.

Cercetătorii au măsurat lungimea și adâncimea canalelor lacrimale

Există mai multe studii de-a lungul anilor care au arătat că bărbații au canale lacrimale mai mari în ochi. Cercetările spun că este mai puțin probabil ca lacrimile să se umple până la punctul de a se vărsa peste pleoapă pe obraz.

Există, de asemenea, o lucrare din anii 1960. Un medic de la Universitatea din Michigan relatează cum a folosit cranii de bărbați și femei pentru a măsura lungimea și adâncimea canalelor lacrimale. Astfel s-a constatat că cele ale femeilor erau mai scurte și mai puțin adânci.

Hormonii pot oferi și ei o explicație, inclusiv testosteronul, care, crede Vingerhoets, inhibă plânsul. Pacienții masculi cu cancer de prostată, de exemplu, tind să devină mai emotivi atunci când sunt tratați cu medicamente care le scad nivelul de testosteron. Dar nu este vorba doar de testosteron.

Ad Vingerhoets face legătura între hormoni și emoție

În anii 1980, biochimistul William H. Frey și echipa sa au analizat compoziția chimică a lacrimilor emoționale. Le-au comparat cu lacrimile provocate de substanțe iritante. Ei au descoperit, printre altele, că lacrimile emoționale tind să conțină prolactină. Acesta este un hormon produs de glanda pituitară care este asociat cu emoțiile.

Ad Vingerhoets a studiat o lucrare din 2012 a unei echipe de oameni de știință nigerieni despre care a spus că ar putea ajuta la stabilirea unei legături între acest lucru și diferența de gen în ceea ce privește plânsul.

„Femeile adulte au niveluri serice de prolactină cu aproape șaizeci de procente peste media bărbaților. Această diferență poate ajuta la explicarea motivului pentru care femeile în ansamblu plâng mai frecvent.

Înainte de pubertate, nivelurile serice de prolactină sunt aceleași la ambele sexe. Sstudiile au constatat că nivelul de plâns al băieților și al fetelor este mult mai asemănător înainte de pubertate.”, scrie Ad Vingerhoets în cartea sa.

Lauren Bylsma, profesor asociat de psihiatrie la Universitatea din Pittsburgh, care a studiat plânsul împreună cu Vingerhoets, a declarat că această diferență în ceea ce privește nivelul de prolactină „poate ajuta la explicarea acestor diferențe în ceea ce privește plânsul. În același timp, ajută și la descoperirea altor diferențe în ceea ce privește expresia emoțională și vulnerabilitatea la depresie între bărbați și femei”.