Roxana Nica e asistentă medicală la Unitatea de Primiri Urgențe SMURD și are o înclinație specială pentru oameni. Pasiunea pentru ei și dorința de a-i ajuta au împins-o înspre și mai mult: să devină voluntar la Inspectoratul pentru Situații de Urgență – Vrancea.
Cei 158 de voluntari înrolați în programul „Salvatori din Pasiune” (derulat de ISU Vrancea) nu au putut să nu remarce implicarea specială a Roxanei. Când au văzut-o prima oară îmbrăcată în costum de paramedic, colegii de la UPU au fost surprinși. De atunci, Roxana a luat parte la acțiuni de salvare cot la cot cu toți ceilalți colegi ai ei, care o admiră pentru dăruire.
Activitatea ca voluntar a venit ca o prelungire firească a meseriei de asistent medical. E atât de implicată în cauza vieții omenești, încât, atunci când a intrat prima oară în curtea ISU Vrancea, i se părea că așa fusese dintotdeauna. Se simte în largul ei aici. E amatoare să învețe lucruri noi și, de altfel, fiecare zi pe teren o învață lucruri noi.
Crede că activitatea de voluntariat o dezvoltă personal, că sunt două activități care se completează una pe cealaltă.
„La serviciu sunt în zona mea de confort, ca voluntar mă simt extraordinar atunci când omul pentru care mă lupt să trăiască, reușește datorită mie, să rămână în viață. Înţelegi atunci că, practicând medicina de urgenţă, nu pierzi linişte, ci o câştigi. Sincer vă spun că nici măcar atunci când iau salariu nu am această satisfacție pe care o trăiesc în momentul când ajut pe cineva, când fac un bine. Încă de la primii pași pe care i-am făcut în curtea salvatorilor m-am simțit ca acasă. Mă bucur de sprijinul, colaborarea și prietenia pe care le-am câștigat devenind <salvator din pasiune>”, spune Roxana.
Da, a învățat să lucreze cu defibrilatoare, da, a învățat să interacționeze cu oameni aflați în situații dificile, dar cel mai mult, spune ea, apreciază că a învățat cum să reacționeze în situații neprevăzute de viață. Să știi să gestionezi imprevizibilul e un atu important, mai ales când ești tânăr și ai toată viața înainte.
Roxana Nica e unul dintre cei care, în zilele astea, e pe teren. Față în față cu măgăoaia uriaș de cinică a sistemului medical românesc, e pentru prima oară când e tentată să facă un pas înapoi. Un sistem medical care nu e pregătit să aibă grijă de personalul său medical o face, pentru prima oară în cariera ei, să dezarmeze în fața provocărilor.
„La gardă plec, dar am senzația că plec pe front. Fac urgență cu inima. Nu cred că știu să fac ceva mai bine, dar astăzi e pentru prima dată în anii ăștia, când aproape că nu mă trage această inimă să plec. Toți colegii mei, la ora asta, se îndreaptă spre același front ca și mine. Unii spun cu glas tare, alții doar gândesc, dar toți au în cap aceeași întrebare: Oare mă îmbolnăvesc? Oare nu m-am îmbolnăvit deja? De fapt, altceva nu mai poți gândi când știi că te paște linia întâi. Încep să cadă soldații din armata albă! Cine rămâne? Încercăm să fim raționali. Cât costă echipamentele alea? Dar viețile noastre?”, a scris Roxana pe pagina ei de Facebook.
Un adevăr devenit viral. Ca și cum asta ar putea să schimbe, în vreun fel, realitatea din spitale.