Măsurile economice pe care le prefera Nicolae Ceaușescu. Ce însemna raționalizarea consumului

Măsurile economice pe care le prefera Nicolae Ceaușescu. Ce însemna raționalizarea consumului

România este o țară importantă de studiat din mai multe motive. Faptul că este un exemplu de economie de comandă care a dus stalinismul la extremele sale absolute, fără nicio încercare anterioară de reformă, îl face un studiu de caz ideal pentru economiști și teoreticieni în tranziție.

Măsurile economice pe care le prefera Nicolae Ceaușescu

România este, de asemenea, o țară care nu a avut nicio datorie națională imediat după revoluție, totuși pare să nu fi primit beneficii economice din acest fapt. În cele din urmă, aceasta a adoptat abordarea gradualistă a tranziției, spre deosebire de abordările din Bulgaria și Polonia.

Totuși, pentru a putea înțelege pe deplin economia românească actuală, este important să înțelegem impactul personal uriaș pe care idealurile lui Ceaușescu l-au avut asupra țării sale. De exemplu, dorința pe care o avea pentru România de a fi complet independent de Occident l-a determinat să adopte o politică de deprimare a consumului pentru a achita datoria externă, care a dus la o scădere uriașă a nivelului de trai și, în cele din urmă, a semănat revoluția. În acest articol vom încerca să conturăm care au fost caracteristicile cheie ale politicilor regimului Ceaușescu.

Deși a fost inițial privit de Occident ca un fel de comunist maltratat, datorită opoziției sale împotriva invaziei sovietice din Cehoslovacia din 1968, a devenit curând evident că el a fost unul dintre cei mai brutali lideri pe care Europa i-a văzut vreodată prin încercările sale de a domina personal poporul român.

Cu toate acestea, Ceaușescu a fost de fapt foarte consecvent în politicile sale. Ideologia sa stalinistă neobișnuită de a crea o „populație socialistă omogenă din poporul român bazat în mod tradițional țărănesc” a fost ceea ce a determinat România să se afle în situația în care se află astăzi. Pentru a-și atinge scopurile, populația ar trebui să fie supusă controlului său, cel mai ușor de realizat dacă ar fi cuprinse în centrele urbane mari.

Măsurile economice pe care le prefera Nicolae Ceaușescu. Ce însemna raționalizarea consumului
Măsurile economice pe care le prefera Nicolae Ceaușescu. Ce însemna raționalizarea consumului

Consecințele economice ale unei astfel de politici au fost o provocare totală pentru crearea unei baze industriale grele în România și o determinare de a face ca România să fie suficientă prin eliminarea datoriei externe. De asemenea, a fost propusă o politică de „sistemizare” în care populația rurală urma să fie mutată în centrele urbane mai mari, dar ulterior aceasta a fost abandonată.

Inițial, strategia de dezvoltare a avut un mare succes, întrucât grupurile vaste de forță de muncă subutilizată în agricultură au fost mobilizate pentru industrie, proporția forței de muncă neagricole crescând de la 30,3% în 1956 la 63,5% în 1977. Cu toate acestea, această creștere nu a fost durabilă, bazându-se pe schimburi structurale, și în curând forța de muncă s-a confruntat cu oportunități de angajare și venituri inadecvate cu o reducere a ofertei de produse alimentare și a altor bunuri de consum.

Cu toate acestea, inflexibilitatea ideologică a lui Ceaușescu nu a permis nici o schimbare în politica sa, iar regimul a recurs la constrângere pentru a atinge țintele de producție pe care managerii de întreprindere au fost apoi obligați să le fabrice. Efectele acestui sistem defectuos au devenit curând evidente, odată ce reducerile de forță de muncă au fost reduse. Creșterea economică a scăzut de la 10% la începutul anilor 1970 la 3% în 1980, odată cu aprovizionarea cu alimente și alte bunuri de consum.

„Ceauşescu a decretat în urmă cu cinci ani că datoria de 10 miliarde de dolari trebuie plătită în cinci ani. Acest lucru aproape a fost îndeplinit, deşi s-a făcut cu costul greu al deprivărilor oamenilor. Pe măsură ce virtual alimentele proaspete sunt vândute în Occident pentru valută, românii aşteaptă la cozi uriaşe pentru mărfuri nevandabile. Era vorba de picioare de porc şi capete de oi, atunci când acestea sunt disponibile. Picioarele de porc, ce nu au potenţial de a fi exportate, sunt numite popular „patrioţi”.  „Am văzut carne proaspătă doar de vreo şase ori în acets an”, a relatat un străin rezident în România”, scria  „The Los Angeles Times”.

Situația a fost agravată de criza energetică de la începutul anilor 1980, ca mai apoi, în ciuda faptului că România avea una dintre cele mai bune dotări cu resurse naturale din Europa și, în 1985, a produs mai multă energie electrică pe cap de locuitor decât Spania, Italia sau Portugalia, cu excepția importurilor de electricitate, străzile să fie întunecate și oamenii să moară de frigul din casele lor. În 1989, consumul casnic de energie electrică a reprezentat doar 5,1% din total. Această criză a fost o consecință a continuării impulsului către industria grea, făcând din România un importator net de energie electrică într-un moment în care prețurile energetice la nivel mondial erau în vârf. Când criza a devenit evidentă, în loc să reducă această acțiune, aceasta a fost, de fapt, accelerată lovind mai mult populația.

Ce însemna raționalizarea consumului

Industrializarea a transformat viața a milioane de români în perioada socialistă a țării. Însă anii de mai târziu au fost marcați de raționamentele stricte și de deficiențele dese, deoarece guvernul a căutat să-și achite datoria externă. Românii au sperat că viața lor se va îmbunătăți după 1989. Dar viața de astăzi este mult mai rea decât chiar și cele mai defavorizate din punct de vedere economic din anii ’80. Un sondaj din 2010 a relevat că 63 la sută dintre români spun că viața a fost mai bună sub socialism. Anii ’70 a fost o perioadă de creștere și dezvoltare extraordinară pentru România. Vaste resurse naturale asociate cu concesiunile comerciale occidentale și creditul extern au adus cei mai prosperi ani ai României de după al doilea război mondial.

În cea mai mare parte a anilor ’70, guvernul român a putut exporta mărfuri cheie precum petrolul la prețuri ridicate. Dar când prețurile au scăzut, brusc România a pierdut o sursă semnificativă de venit. Creditele externe care au oferit anterior o cale atractivă spre dezvoltare au devenit un obstacol în calea supraviețuirii țării.

România a împrumutat de la FMI, ale cărui condiții de împrumut sunt concepute pentru a încerca guvernele într-un ciclu de datorii, prin impunerea unor rate de dobândă criptă și austeritate severă asupra oamenilor. Ele rămân astăzi un instrument cheie pentru imperialiști care limitează dezvoltarea unei țări. Pentru guvernul român, datoria externă a devenit o capcană din care au lucrat cu disperare să iasă.

La începutul anilor ’80, guvernul român a raționat energie electrică, căldura, benzina și produsele alimentare, prima dată încă din primii ani postbelici. Produsele agricole au fost exportate pentru a plăti împrumutul, făcând anumite alimente ca laptele și carnea să devină cele mai exportate produse. Benzina, deși raționalizată, devine greu de găsit, iar consumul de energie pentru populație a scăzut forțat cu 20% în 1979 și 1982, apoi cu 50% în 1983, iar în 1985 cu încă 50% față de anii precedenți.

„Consumatorii suferă lipsuri la aproape orice. România se luptă cu problemele încă unei ierni. Când şi-au făcut calculele, românii au aflat că pot folosi un bec de 40 de Watt pentru încă 10 minute pe zi. Puţin confort în plus, când alocarea obişnuită de electricitate pe timp de iarnă este suficientă doar pentru a lumina un apartament pentru două. Trei ore pe zi, însă exclude folosirea frigiderelor şi a maşinilor de spălat. Încălzitoarele electrice au fost interzise de ani buni”, scriau jurnaliştii de la „The Los Angeles Times”.

 

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI