Un magistrat renumit a elaborat un studiu controversat despre femeia judecător. De ce este vulnerabilă în justiție

Judecătorul Ion Popa, numit de Dăncilă în funcția de secretar de stat la Ministerul Justiției, a realizat în urmă cu câțiva ani un studiu pe care mulți l-ar considera sexist și misogin. Acest magistrat crede că femeia e vulnerabilă în funcția de procuror sau judecătoare.

La prima vedere, nu te mai uimește nimic când vine vorba de oamenii numiți de actualul guvern PSD, dar Ion Popa are experiență îndelungată în Justiție, iar studiul cu pricina a fost scris în 2013. Ba mai mult, a fost publicat în numărul 7 din 2013 al revistei Curierul judiciar.

Din acest studiu, poate fi extrasă o singură concluzie, potrivit opiniei lui Ion Popa – că femeia judecător sau procuror este vulnerabilă în fața bărbaților și poate ajunge să constituie împreună cu acesta un cuplu infracțional. Motivul pentru care femeia e vulnerabilă în această funcție este, în opinia acestui magistrat, că femeia are „foarte puțini opțiuni decente de cuplu”.

În acest context restrictiv, femeia judecător/procuror are foarte puţine opţiuni decente de cuplu şi tocmai de aceea vulnerabilitatea sa se concretizează în faţa unei eventuale propuneri de nerefuzat venită din partea unui bărbat care: are posibilităţi financiare, normal fizic, are aparent însuşiri morale şi afective de apreciat, atent, tandru, receptiv, are un cerc relaţional de invidiat, acces, eventual, în cercuri diverse ale lumii artistice, sportive, politice, etc. şi mai ales, nu pare a fi interesat de aspectele vieţii profesionale ale femeii judecător/procuror, scrie Ion Popa în acel studiu care nu pare să aibă vreo bază științifică, ci doar impresii sau câteva cazuri concrete din fostul său cerc de colegi/colege.

Un magistrat care consideră femeia în Justiție o vulnerabilitate

Magistratul numit de Dăncilă continuă pledoaria și este ferm convins că orice femeie judecător sau procuror e dispusă să accepte o relație cu un presupus bărbat cu stare:

Acceptând o astfel de relaţie care îi asigură un cel puţin rezonabil nivel de trai, un tonus deosebit în rândul colegilor, o viaţă socială de o mare diversitate, preocupări recreative acaparante, toate fără costuri financiare, un loc central de interes din partea partenerului şi/sau a grupului, ţinta devine dependentă şi în acelaşi timp temătoare că ar putea pierde un atare statut, eventualitatea revenirii la situaţia anterioară relaţiei devenind greu sau imposibil de conceput. Este motivul pentru care la acest moment al relaţiei judecătoarea/procuroarea este dispusă la compromisuri profesionale pe care mesianicul partener i le propune gradual (procedeul „startului mic” prin tehnica „aruncarii mingiei joase-low-balling, ori tehnica „piciorului în usa”),relaţia capătă progresiv valenţe infracţionale, finalul fiind previzibil.

În acel studiu, Ion Popa sugerează că indiferent de funcția pe care o deține, mai ales în Justiție, femeia tot femeie rămâne și se simte tentată să accepte bunăstarea oferită de un bărbat, chiar dacă ea are, la rândul ei, un salariu mulțumitor.

În cele din urmă, acest magistrat, Ion Popa, precizează că n-a vrut să aducă atingere demnității, statutului sau capacității profesionale a femeilor magistrat, ci „doar relevă riscurile la care femeile magistrat pot fi expuse, în lipsa unei atenționări instituționale specifice de natură psihologică, sociologică și de persuasiune mascată, prin suprapunerea planului afectiv și sentimental al vieții personale, precum și al nevoii de socializare, peste planul rigid și restrictiv al vieții profesionale.”