Legea anti-Uber: ce e, ce face și de ce s-au jelit transportatorii și taximetriștii pentru ea

PSD a redactat un proiect de lege care, chipurile, reglementează serviciile de ridesharing din România, dar care, de fapt, ar putea îngropa afacerile de acest tip. Inițiativa a trecut deja de Senat, în calitate de primă Cameră sesizată, și merge la Camera Deputaților pentru vot final.

În proiectul de lege, inițiat de PSD și susținut și de Guvern, serviciile oferite de Uber, Clever sau Bolt (fostul Taxify) sunt denumite, generic, platforme digitale de ridesharing sau de transport alternativ. Adică tot ce nu intră în categoria taxiurilor galbene care refuză să te ia din Centrul Vechi pentru că se retrag sau în cea a firmelor de transport care au microbuze și maxi-taxiuri cu care transportă pelerini pe la moaște sau studenți acasă, în provincie.

Proiectul vine cu o serie de cerințe pentru companiile care oferă servicii de ridesharing și asta înseamnă că ele trebuie să se înregistreze în România asemenea unui SRL de la colț, să depună toată hârțogăraia necesară la Fisc și să plătească taxe și impozite suplimentare.

„La solicitarea justificată a unei autorități competente, operatorul va pune la dispoziția acesteia toate informațiile cerute pe care le deține cu privire la cursele efectuate de conducători auto prin intermediul platformei digitale” – sau, altfel spus, inspectorii Fiscului nu prea știu acum unde să meargă pentru a verifica activitatea fiscală și au nevoie de…o adresă. Pe mai departe, știu ce au de făcut.

Proiectul PSD care trimite Uber la groapă

Cum definesc parlamentarii acest servicii de ridesharing? – proiectul încadrează în această categorie „deplasarea împreună a persoanelor, cu ajutorul unui autovehicul, în baza unui contract de ridesharing încheiat între pasager(i) și șoferul autovehiculului, care este facilitată de o întreprindere autorizată conform prezentei legi printr-o platformă/aplicație tehnologică online”.

Iar parlamentarii caută să se facă înțeleși: dacă serviciul nu are aplicație, atunci nu e ridesharing:

„Autostopul sau oferirea de curse în afara unei platforme tehnologice nu sunt considerate servicii prestabilite de tip ridesharing și sunt strict interzise (dacă nu sunt efectuate de un serviciu de transport autorizat„, scrie în proiect.

Dacă vor să mai fie lăsate să activeze în România, platformele digitale de ridesharing sau de transport alternativ vor fi nevoite să se înregistreze fiscal în România și să raporteze autorităților toate cursele efectuate. Iar drumurile care trebuie făcute pe la instituțiile statului și pe la ghișeele ticsite de funcționari care „își fac treaba” sunt multe.

Companiile sunt nevoite, între altele, să se înregistreze la Registrul Comerțului și, în cazul celor care sunt înregistrate acum în afara României, trebuie deschisă o filială separată aici în țară, cu sediu social și toate celelalte autorizații necesare.

În proiect se mai arată că autoritatea locală poate refuza autorizarea, iar decizia poate fi contestată. Cu alte cuvinte, până la urmă, autorizarea unor companii de ridesharing stă în pixul unor funcționari, fie ei ai unei Primării sau ai unui minister. În cazul Primăriei București, de exemplu, știm părerea primarului general despre aceste companii și modul în care au fost ascultate doleanțele taximetriștilor clasici, care au făcut un lobby puternic pentru a elimina Uber de pe piață.

Cu banii în sacoșă la Ministerul Transporturilor

Obținerea unei autorizații nu va fi ușoară deloc. Proiectul trimite compania de ridesharing la Ministerul Transporturilor, pentru a obține autorizație, iar taxa este de 50.000 de lei. Sunt bani care nu se plătesc doar la început, ci anual, separat de alte taxe și impozite prevăzute de Codul Fiscal. Cine nu plătește, pierde autorizația.
De precizat că Guvernul s-a opus acestei taxe de 50.000 de lei, dar senatorii nu au ținut cont de această observație.

”Stabilirea unei taxe de auorizare anuală într-un cuantum excesiv de 50.000 lei, în sarcina operatorului care facilitează efectuarea de servicii de transport alternativ pentru a desfășura activitatea de transport de persoane pe teritoriul României, poate constitui o piedică în exercitarea liberei inițiative și a consacrării libertății economice și a economiei de piață, creând un regim discriminatoriu pentru activități similare din punct de vedere economic desfășurate de operatorii de taxi”, a arătat Guvernul.

Pe lângă bani, companiile de ridesharing trebuie să prezinte și o serie de acte:
1. certificatul de înregistrare la registrul comerțului din România sau din țara de origine precum și dovada numirii reprezentantului său legal, în cazul în care este o societate cu sediul în afara României;
2. descrierea operatorului;
3. declarația pe propria răspundere a reprezentantului legal al operatorului că firma nu se află sub incidența Legii nr.85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, cu modificările și completările ulterioare;
4. asigurare de risc financiar la valoarea de 50.000 euro;
5. descrierea caracteristicilor și funcțiilor platformei digitale și a modalității de funcționare și a conformării acesteia cu cerințele legii precum și indicarea adresei de web/internet de unde aceasta poate fi descărcată/instalătă pentru a fi analizată/testată de autoritatea competentă.

Tot în proiectul de lege se mai arată că mașinile șoferilor care lucrează pentru Uber sau Taxify vor trebui să aibă un ecuson special, rotund, cu diametrul de 10 cm, similar celor folosite de începători. Poate pentru ca mașinle Uber să fie identificate rapid în trafic în cazul în care un polițist zelos vrea să ia pe cineva la întrebări.

Mașinile trebuie să aibă și aparat de marcat electronic fiscal. Îți vei putea accesa istoricul călătoriilor direct în telefon, dar șoferul de Uber va trebui să-ți elibereze și bon fiscal, bon pe care nu-l vezi, în realitate, de la mulți taximetriști care „uită” să pornească aparatul.

Cine nu respectă legea, e aspru sancționat

Proiectul vine cu amenzi dure pentru companiile de ridesharing și pentru șoferii care nu se supun.
Companiile riscă amenzi de 5% din cifra de afaceri anuală realizată, dar și să fie trase pe dreapta pe o perioadă de doi ani. Altfel spus, chiar dacă se conformează acestei legi drastice și decid să rămână în România, pot fi faultate dur dacă îndrăznesc să calce strâmb.

Așa cum a ieșit din Senat, inițiativa le dă termen șase luni companiilor să se pună la punct cu aceste prevederi.

Ce trebuie să știe șoferii de Uber

Dacă aceste companii vor mai rămâne, totuși, în România după aplicarea legii, atunci șoferii care lucrează vor fi storși de bani. Mare parte din ce fac din curse va merge la stat.

„Toate veniturile șoferilor obținute în urma efectuării de activități de servicii prestabilite de ridesharing vor fi impozitate în conformitate cu legislația fiscală în vigoare în România. Deținătorul platformei tehnologice trebuie să se asigure că platforma tehnologică emite pasagerului un document electronic care să arate tipul și valoarea tranzacției efectuate. Documentul este asimilat unei chitanțe fiscale în conformitate cu art. 319 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal”.

De asemenea, vor putea lucra pentru Uber sau Taxify doar șoferii care îndeplinesc anumite condiții:
1. vârsta de cel puțin 21 de ani și certificatul emis de Autoritatea Rutieră Română;
2. permis de conducere de categoria B cu o vechime de cel puțin 2 ani;
3. certificatul de cazier judiciar din care să rezulte că acesta nu a fost condamnat pentru infracțiuni contra siguranței pe drumurile publice, infracțiuni privind traficul și consumul de droguri, infracțiuni contra vieții, sănătății și integrității corporale, traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile, infracțiuni contra libertății și integrității sexuale sau infracțiuni contra patrimoniului.

Șoferii nu trebuie să fi avut permisul suspendat în ultimii cinci ani și să nu fi provocat accidente din care au rezultat răniți sau morți.

De asemenea, mașinile nu pot fi rable sau neomologate, trebuie să îndeplinească mai multe condiții:
1. o vechime maximă de zece ani de la data fabricației;
2. între patru și nouă locuri;
3. inspecția tehnică periodică (ITP) realizată la fiecare 6 luni;
4. să fie conforme din punct de vedere tehnic cu prevederile Codului rutier.
5. să dețină copie conformă a autorizației pentru transportul alternativ;
6. să aibă montate la loc vizibil elemente particularizante conținând numele platformei digitale online și numele operatorului de transport alternativ.

Cine vrea să tragă Uber pe dreapta

Legea care reglementează activitățile de ridesharing (sau, mult mai bine zis, legea care le pune bețe în roate) a fost cerută insistent de companiile de taximetrie din București. La protestele organizate pe la Piața Victoriei, aceștia au cerut Guvernului să interzică, indiferent cum, Uber și Taxify. Cum nu prea au avut mare succes, taximetriștii și-au chemat în ajutor federațiile de transportatori de la nivel național, sindicate din care fac parte și asociațiile de taximetriști.

Printre ele se numără COTAR (Confederația Operatorilor și Transportatorilor Autorizați din România) și FORT (Federația Operatorilor Români De Transport), care au preferat, însă să abordeze problema altfel și să facă lucrurile treptat.

Și, din acest moment, s-a lucrat pe două fronturi: la Guvern, prin Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și la presiunea transportatorilor, a fost redactată ordonanța care modifică legea privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere – pe scurt „Legea taximetriei”, care se aplică de prin 2003.

Una dintre modificări se referă la eliminarea serviciului de transport în regim de închiriere din sfera serviciilor de utilitate publică. Adică să fie considerate transport de utilitate publică doar maxi-taxiurile, autocarele și….taxiurile. Restul, cum ar fi mașinile Uber, ar rămâne astfel în afara legii și ar trebui reglementate. Și aici a intervenit proiectul extrem de dur, redactat separat în Parlament, despre care ai citit mai sus.

Practic, COTAR și FORT au cerut și au și obținut împingerea în afara legii a companiilor de carsharing într-o zonă în care să fie nevoie de o reglementare. Reglementare care a venit de la Parlament și e una extrem de dură.

De ce au apelat taximetriștii la aceste confederații e lesne de înțeles: președinții lor sunt extrem de influenți în rândul guvernanților, extrem de vocali la nivel național și au o mai mare autoritate.

Pe cine ia la țintă legea

Cea mai cunoscută companie de ridesharing prezentă în România este Uber. Poți să apelezi la serviciile americanilor în București, Cluj, Timișoara, Brașov și Iași. Dar compania nu oferă numai servicii de transport, ci și de livrare de mâncare – serviciul Uber Eats, disponibil în Capitală și se pregătește să intre, tot în Capitală, cu închiriere de trotinete electrice, în parteneriat cu Lime.

Legea îi pune, însă, bețe în roate pe partea de transport persoane. Deși, în trecut, a reușit să scape de o lege care o viza.

În 2015, a intrat în vigoare o lege redactată, la acea vreme, tot cu scopul de a interzice Uber. Acolo se vorbea, de asemenea, tot de obținerea unei autorizații pentru transportul de persoane. Numai că Uber a scăpat atunci pentru că a fost redactată vag: se referea la transportul de persoane – ceea ce Uber NU face, și nu la transportul alternativ – ceea ce Uber face. În legea de acum, exprimarea e clară și vizează transportul alternativ de persoane prin intermediul unei aplicații.

În aceeași situație se află serviciul Bolt (fostul Taxify), dar și BlackCab – companii care oferă servicii oarecum similare de ridesharing, fără să fie înregistrate ca o companie de taximetrie.

În cazul Clever Taxi, lucrurile s-ar putea să funcționeze un pic diferit și e posibil ca taximetriștii, orbiți de lupta împotriva Uber, să-și fi tras singuri un glonț în picior.
Motivul: Clever oferă o aplicație prin care clienții care vor un taxi sunt puși în contact cu un taxi disponibil de la diverse companii din orașul în care e plasată comanda. Banii vin de la taximetriști, care plătesc pentru a fi în aplicație – un serviciu de tip e-hailing. Taximetriștii au autorizație de transport persoane, compania nu.

Confruntată cu legea anti-Uber, Clever ar putea să iasă de pe piață și atunci taximetriștii care prindeau comenzi prin intermediul aplicației vor avea de suferit.

Scurte concluzii despre legea anti-Uber

Ceea ce au făcut parlamentarii și guvernanții, prin proiecte de lege, respectiv ordonanțe, arată că, de fapt, aceștia nu au înțeles cum funcționează companiile de ridesharing și de ce acestea au succes peste tot în lume. Și, atunci când nu știi să reglementezi un domeniu, nu știi să-l ții sub control, vii ori să-l interzici – ceea ce nu poți face brusc, peste noapte, ori să-l storci prin diverse legi controversate care, într-un final, alungă aceste companii din țară.

Deși serviciile Uber și-au dovedit eficacitatea, statul preferă să reacționeze la acțiuni de lobby. Adevărul este că taximetriștii nu au pierdut teren nu din cauza Uber, ci din cauza faptului că nu pot oferi aceleași condiții, atunci când vine vorba de raportul calitate-preț. Și consumatorul se duce unde îi este mai bine.

Decizia de a pleca sau nu dintr-o țară mică est-europeană aparține exclusiv companiei de ridesharing. Dar, în final, pierde și statul, care rămâne fără impozitele încasate de la acea companie, dar pierde și consumatorul, obligat să folosească serviciile oferite de un domeniu monopolizat.

O concurență mai mare înseamnă un mediu competitiv, unde serviciile sunt mai bune și prețurile sunt mai mici. Unde ai doar câteva variante, se poate forma un cartel. Taximetriștii nu se pot retrage din țară. Poate doar din Centrul Vechi.