La ce oră a murit Iisus Hristos. Se întâmpla pe 3 aprilie 33, dar puţini credincioşi ştiu în ce parte a zilei s-a stins Mântuitorul

Pe 5 mai creștinii ortodocși vor prăznui Învierea Domnului Iisus Hristos, dar puțini sunt aceia care știu cu exactitate la ce oră a murit Iisus Hristos. Se întâmpla pe 3 aprilie 33, dar puţini credincioşi ştiu în ce parte a zilei s-a stins Mântuitorul.

Câți știu la ce oră a murit Iisus Hristos

Despre viața și patimile lui Hristos știm din Evangheliile scrise de Apostolii săi, prima fiind cea a lui Matei. Până la moartea sa, mai trebuie menționat că cercetătorii au încercat cu aproximație să afle și când s-a născut, aceștia spunând că ar fi trebuit să se nască undeva înainte de moartea lui Irod.

Dacă ar fi fost în anul 5 î.Hr., când o cometă era vizibilă deasupra Betleemului, ar fi avut aproximativ treizeci și trei de ani când a început să învețe, ceea ce este în acord cu Luca, care ar fi putut menționa „aproximativ treizeci de ani” pentru că aceasta este vârsta la care cineva putea pentru prima dată „să facă lucrarea în cortul adunării”.

În ceea ce privște momentul morții există 7 indicii care ne spun „precis” când a murit Isus. Știm că se întâmpla pe 3 aprilie 33, dar nu și la ce oră a murit Iisus Hristos, așa că, iată indiciile.

Indiciul nr. 1: Înalta Preoție a lui Caiafa

Evangheliile indică faptul că Iisus a fost răstignit la instigarea unui mare preot din secolul I, numit Caiafa (Matei 26:3-4, Ioan 11:49-53).

Știm din alte surse că el a slujit ca mare preot între anii 18 și 36 d.Hr., astfel încât moartea lui Iisus se încadrează în acest interval de timp.

Indiciul nr. 2: Guvernarea lui Pontius Pilat

Toate cele patru evanghelii sunt de acord că Iisus a fost răstignit la ordinul lui Pontius Pilat (Matei 27:24-26, Marcu 15:15, Luca 23:24, Ioan 19:15-16).

Știm din alte surse când a servit ca guvernator al Iudeii, între anii 26 și 36 d.Hr. – astfel încât putem restrânge intervalul cu câțiva ani.

Indiciu 3: După „al cincisprezecelea an al lui Tiberius Caesar”

Evanghelia după Luca ne spune când a început slujirea lui Ioan Botezătorul: „În al cincisprezecelea an al domniei lui Tiberiu Cezar. . cuvântul lui Dumnezeu a venit la Ioan, fiul lui Zaharia, în pustiu” (Luca 3:1-2).

Aceasta alege un an anume: 29 D.HR. Deoarece toate cele patru evanghelii descriu slujirea lui Hristos începând după ce începuse cea a lui Ioan Botezătorul (Matei 3, Marcu 1, Luca 3, Ioan 1), aceasta înseamnă că putem să mai scădem câțiva ani din interval.

Indiciul 4: Răstignit într-o zi de vineri

Toate cele patru evanghelii sunt de acord că Isus a fost răstignit într-o zi de vineri (Matei 27:62, Marcu 15:42; Luca 23:54; Ioan 19:42), chiar înainte de Sabat, care era chiar înainte de prima zi a săptămânii (Matei 28:1, Marcu 16:2, Luca 24:1, Ioan 20:1).

Știm că a fost o zi de vineri, deoarece este menționată ca fiind „ziua pregătirii”, adică ziua în care evreii făceau pregătirile necesare pentru Sabat, deoarece nu puteau face nicio muncă în acea zi. Astfel, așadar, găteau mâncare în avans și făceau alte pregătiri necesare.

Enciclopedia Evreiască afirmă: „În această zi, în ziua de Sabat, se sărbătorește ziua de odihnă: Vinerea, ca premergătoare lui Șabat, este numită ”Ereb Șabat” (Ajunul Șabatului).

Termenul ‘ereb admite două sensuri: „seară”și „adaos” (Exod 12:38); și „Ereb Shabbat” desemnează, în consecință, ziua în seara căreia începe Sabatul sau ziua în care se pregătește hrana atât pentru ziua în curs, cât și pentru cea următoare, aceasta din urmă fiind Sabatul.

Ideea de pregătire este exprimată prin numele grecesc paraskeué, dat de Josephus (Antichități xvi. 6, § 2) acestei zile (comparați Marcu 15:42; Luca 23:54; Matei 27:62; Ioan 19:42). În Yer. Pesaḥim iv. 1, ziua este numită „Yoma da-‘Arubta” (Ziua pregătirii). Acest lucru elimină șase dintre zilele săptămânii, dar au existat încă destul de multe zile de vineri între 29 și 36 d.Hr.

Indiciul 5: O vineri de Paște

Evangheliile sunt, de asemenea, de acord că Iisus a fost răstignit în legătură cu sărbătoarea anuală a Paștelui (Matei 26:2, Marcu 14:1, Luca 22:1, Ioan 18:39). Aici întâlnim o complicație de moment, deoarece Matei, Marcu și Luca descriu Cina cea de Taină din Joia Sfântă ca fiind o masă de Paște (Matei 26:19, Marcu 14:14, Luca 22:15).

Acest lucru ar sugera că Vinerea Mare a fost a doua zi după Paște. Cu toate acestea, atunci când descrie dimineața din Vinerea Mare, Ioan indică faptul că autoritățile iudaice nu luaseră încă masa de Paște:

„Apoi L-au dus pe Isus din casa lui Caiafa la pretoriu [adică la palatul lui Pilat]. Era devreme. Ei înșiși nu au intrat în pretoriu, ca să nu se spurce, ci să mănânce Paștele. Deci Pilat a ieșit la ei” (Ioan 18:28-29a).

Acest lucru sugerează că Paștele ar fi început vineri la apusul soarelui. Există mai multe moduri de a rezolva acest aspect. De exemplu, unii au sugerat că Iisus și ucenicii săi foloseau un calendar diferit de cel al autorităților iudaice, iar noi știm că existau calendare diferite în iudaismul din secolul I.

De asemenea, este posibil ca Iisus să fi devansat pur și simplu data sărbătorii Paștelui pentru el și discipolii săi. Adică, ei erau deja convinși că era Mesia și Fiul lui Dumnezeu. Dacă el spune: „Astăzi sărbătorim Paștele” și este cu o zi mai devreme decât majoritatea oamenilor, ei ar fi fost de acord cu asta. Rețineți că a făcut și alte modificări la ceremonie, cum ar fi instituirea Euharistiei în mijlocul ei.

Indiciul 6: Cele trei Paști ale lui Ioan

Evanghelia după Ioan consemnează trei Paști diferite în timpul slujbei lui Iisus:

1. Paștele nr. 1: Acesta este consemnat în Ioan 2:13, aproape de începutul lucrării lui Isus.
2. Paștele nr. 2: Acesta este consemnat în Ioan 6:4, la mijlocul slujbei lui Iisus.
3. Paștele nr. 3: Acesta este consemnat în Ioan 11:55, la sfârșitul slujbei lui Isus.

Aceasta înseamnă că slujirea lui Isus a trebuit să se întindă pe o perioadă de ceva mai mult de doi ani. O tratare mai completă ar arăta că s-a întins pe parcursul a aproximativ trei ani și jumătate, dar chiar dacă presupunem că a început imediat înainte de Paștele 1, adăugarea a încă două Paști arată că a durat mai mult de doi ani, cel puțin, astfel că, nu există suficient timp între cel de-al cincisprezecelea an al lui Tiberius Cezar – 29 d.Hr., și Paștele din anul următor pentru a acomoda o slujbă de cel puțin doi ani.

Indiciul 7: La ce oră a murit Iisus Hristos, „Ora nouă”

Matei, Marcu și Luca consemnează fiecare că Iisus a murit pe la „ceasul al nouălea” (Matei 27:45-50, Marcu 15:34-37, Luca 23:44-46). „Ora nouă” este ceea ce noi, astăzi, am numi ora 15:00, momentul venind după Înălțarea Sfintei Cruci.

Cu toate acestea, indiferent de ceea ce a făcut mișcarea lui Iisus, putem privi declarația lui Ioan despre răpitorii lui Iisus ca pe o indicație a ceea ce făceau autoritățile iudaice sau practica evreiască curentă.

Iisus Hristos a murit pe 3 aprilie 33 d.Hr.

Ei sărbătoreau un Paște care începea în ceea ce noi am numi vineri seara. Acest lucru ne permite să restrângem intervalul de date posibile la doar câteva. Iată o listă completă a zilelor dintre anii 29 și 36 d.Hr. în ale căror seri a început Paștele:

• Luni, 18 aprilie, 29 d.Hr.
• Vineri, 7 aprilie 30 d.Hr.
• Marți, 27 martie, 31 d.Hr.
• Luni, 14 aprilie, 32 d.Hr.
• Vineri, 3 aprilie, 33 d.Hr.
• Miercuri, 24 martie, d.Hr. 34
• Marți, 12 aprilie, d.Hr. 35
• Sâmbătă, 31 martie, anul d.Hr. 36

Iisus a fost răstignit fie pe 7 aprilie 30 d.Hr., fie pe 3 aprilie 33 d.Hr. Data tradițională este cea din anul 33 d.Hr. Veți găsi astăzi un număr destul de mare de oameni care susțin data de 30 d.Hr.

Așadar, în cele din urmă, cifrele nu se potrivesc și, ca urmare, data tradițională a morții lui Iisus, în Vinerea Mare, pe 3 aprilie 33 d.Hr., trebuie să fie considerată cea corectă, iar răspunzând și la întrebarea „La ce oră a murit Iisus Hristos?”, în jurul orei 15:00, vineri, 3 aprilie 33 d.Hr.