Invenţia care ar putea produce electricitate gratuit. A fost realizată în urmă cu 90 de ani

Genialitatea savanților români este recunoscută pe plan internațional de foarte mulți ani. Unul dintre ei, Nicolae Vasilescu-Karpen, a brevetat în urmă cu peste 90 de ani un perpetuum mobile care funcționează neîntrerupt. „Pila lui Karpen”, cum este cunoscută, este și astăzi invenţia care ar putea produce electricitate gratuit.

Visul unei energii fără limite

Timp de secole, inventatorii au încercat să construiască o mașină capabilă să se alimenteze singură. Ideea unei mașini care să își poată crea propria mișcare continuă fără a pierde energie a fost un vis al omenirii timp de 800 de ani. Provocarea este de a depăși lipsa de mișcare, de a crea energie din nimic și de a înlocui munca.

Oamenii de știință au recunoscut că dorința de perpetuum mobile este o adevărată căutare. În opinia lor, fascinația pentru mișcarea neîncetată este o parte inerentă a naturii umane.

De exemplu, Ernst Peter Fischer a inventat tot felul de mașini pentru a depăși distanțe mari pe uscat, pe mare și în aer, cercetând lumea cu telescopul și scrutând-o și cu microscopul.

Mulți au încercat, dar puțini au reușit. Marile companii energetice sunt mereu după colț pentru a împiedica realizarea visului. Acest lucru ar însemna sfârșitul lor. Dar s-au făcut din ce în ce mai multe descoperiri, iar una dintre ele este uimitoarea „Pila lui Karpen”.

„Pila lui Karpen”, invenţia care ar putea produce electricitate gratuit

În urmă cu jumătate de secol, inventatorul pilonului a spus că acesta va funcționa pentru totdeauna. Până acum se pare că a avut dreptate. Mașina cu mișcare perpetuă a lui Karpen se află acum fixată chiar în biroul directorului Muzeului Național Tehnic „Dimitrie Leonida”.

„Recunosc că și mie îmi este greu să avansez ideea unui generator supraunitar fără să par ridicol, chiar dacă obiectul există”, declara Nicolae Diaconescu, inginer și director al muzeului.

Invenția nu poate fi expusă pentru că muzeul nu are suficienți bani pentru a cumpăra sistemul de securitate necesar pentru o astfel de expoziție.

A fost numită „pila termoelectrică cu temperatură uniformă”, pe scurt, „Pila lui Karpen”. Inginerul breveta invenția sa în 1924. Primul prototip a fost construit între anii 1947-1950. Deși ar fi trebuit să înceteze să mai funcționeze cu zeci de ani în urmă, nu a fost așa.

Cum a construit inginerul ceva „atât de nebunesc”.

Oamenii de știință nu își pot explica cum funcționează invenția, brevetată în 1924. Faptul care încă îi nedumerește este cum un om de o asemenea anvergură științifică precum cea a lui Karpen ar fi putut să se apuce să construiască ceva „atât de nebunesc”.

Prototipul constă din două pile electrice conectate în serie care mișcă un mic motor galvanometric. Motorul mișcă o lamă care este conectată la un comutator. La fiecare jumătate de rotație, lama deschide circuitul și îl închide la începutul celei de-a doua jumătăți. Timpul de rotație al lamei a fost calculat astfel încât pilele să aibă timp să se reîncarce și să își poată reface polaritatea în timpul în care circuitul este deschis.

Scopul motorului și al lamelelor era de a arăta că piloții generează într-adevăr electricitate, dar nu mai este nevoie de ele, deoarece tehnologia actuală ne permite să măsurăm toți parametrii și să îi conturăm pe toți într-un mod mai adecvat.

Unii oameni de știință spun că dispozitivul funcționează prin transformarea energiei termice în muncă mecanică. Potrivit unora, care au studiat lucrările teoretice ale lui Karpen, pila inventată de acesta sfidează al doilea principiu al termodinamicii.

Invenţia lui Nicolae Vasilescu-Karpen, un adevărat perpetuum mobile

Aplicând noile fapte și concepte pe care le-a îmbrățișat, Karpen a creat această mică jucărie. Un adevărat perpetuum mobile de al doilea tip, după cum se spune. Astfel, în 1926 a îndrăznit să-și prezinte noua jucărie în fața unui public numeros la Academia Franceză.

Jucăria era o simplă pereche de așa-numitele celule, sau pile, de concentrare care alimentau un mic motor relațional. Fiecare celulă era un vas de sticlă închis, având doi electrozi de aur, diferiți, și umplut cu acid sulfuric.

Suprafețele electrozilor au fost prelucrate în mod adecvat prin proceduri mecanice și electromecanice specifice. Nicolae Vasilescu-Karpen a susținut că electrozii nu vor fi niciodată sulfatați, iar acidul sulfuric nu se va consuma niciodată.

Motorul va fi alimentat continuu de cele două celule și mișcarea sa va fi veșnică. Celulele vor funcționa fără o a doua sursă de căldură, sursa rece, ci doar de la o singură sursă de căldur, ursa caldă, care este pur și simplu mediul înconjurător.

Cine a fost Nicolae Vasilescu-Karpen

Nicolae Vasilescu-Karpen s-a născut în Craiova, în anul 1870. A urmat mai întâi studiile universitare la „Școala Națională de Drumuri și Poduri” din București. A devenit inginer în domeniul construcțiilor de autostrăzi și căi ferate.

A studiat ingineria doar o scurtă perioadă de timp, deoarece s-a simțit atras de electricitate și de aplicațiile acesteia. Astfel, pleacă la Paris. Aici, Karpen a absolvit „L’Ecole Superieur d’Electricite”. Ulterior, își aprofundează studiile la Departamentul de Științe al Universității din Paris, în 1902.

Primul său rezultat științific important este oferit de teza sa de doctorat, în 1904: „Dovada concludentă a efectului Rowland”. Teza sa, una foarte incertă, a fost și contestată la acea vreme.

Fondatorul Politehnicii din București

Karpen nu a rămas prea mult timp în Franța. S-a întors în România în 1905, unde a început o uriașă activitate științifică și profesorală. Cel mai important, a fost principalul fondator al Universității Politehnice din București în 1920 și primul rector al acesteia.

Nu s-a ocupat numai de electromagnetism (EM), dar în cadrul EM a obținut o lungă serie de rezultate originale. Toate erau extrem de importante din punct de vedere științific și tehnic, cel puțin pentru România acelor vremuri. Este cu adevărat importantă preocuparea predilectă a doctorului Karpen pentru electrochimie, mai ales după 1920.

A fost printre primii oameni de știință care au respins conceptul de masă magnetică și au fundamentat teoria EM fără aceasta. În același timp, el a fost inițial un susținător entuziast al celui de-al doilea principiu al termodinamicii.

Celebrul cercetător a devenit o autoritate recunoscută la nivel mondial în domeniul celui de-al doilea principiu. Nicolae Vasilescu-Karpen a admis existența electronilor liberi în lichide și, în special, în electroliți, încă din 1923, fiind poate primul care a făcut acest lucru.