Dosarul Revoluției: Iliescu ceruse ajutorul armatei sovietice. Cum a pus mâna pe putere „urmașul” lui Ceaușescu
Ion Iliescu a pus mâna pe putere ca urmare a unei acțiuni bine organizate, reiese din rechizitoriul Dosarului Revoluției din 1989.
Startul s-a dat în data de 22 decembrie 1989, la ora 14.25, în direct la TVR. Atunci, căpitanul de rang I Emil (Cico) Dumitrescu a transmis următorul mesaj:
„Dragi colegi ai promoţiei 1958, vă vorbeşte cel care a fost pentru voi Cico, cel care a venit în marina română împreună cu voi (…) Rog pe tovarăşul Ion Iliescu, cu care am fost coleg, să vină la televiziune. Trebuie, tovarăşi, să ne organizăm”. Emil (Cico) Dumitrescu
Iar noua echipă care dorea preluarea puterii s-a organizat. Toţi componenţii grupului Iliescu au preluat puterea totală în stat, se arată în rechizitoriu.
Ion Iliescu a fost preşedintele României pentru o perioadă de 10 ani. Câțiva generali, inclusiv Nicolae Militaru, au deţinut în mod succesiv funcţia de ministru al Apărării.
Virgil Măgureanu a fost iniţial consilier al preşedintelui Ion Iliescu, iar apoi primul director al principalului serviciu de informaţii al României – SRI.
„Emil (Cico) Dumitrescu a fost numit în funcţia de secretar de stat în Ministerul de Interne şi apoi de consilier de stat la Administraţia Prezidenţială. La scurt timp după preluarea puterii de către CFSN, condus de Ion Iliescu, a fost reactivat un număr important de generali şi ofiţeri superiori, cu toţii filosovietici. ” Rechizitoriu, Dosarul Revoluției
Iliescu a primit protecția Armatei
În urma apariţiilor la televiziunea publică, grupul condus de Ion Iliescu a luat decizia deplasării la sediul MApN. Lui Ion Iliescu i s-a garantat protecţia Armatei, notează procurorii militari care instrumentează dosarul.
Pe 22 decembrie 1989, în jurul orei 16.00, în sediul Ministerului Apărării Naţionale a pătruns un grup de civili format din Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu. Grupul a fost primit de militari de rang înalt, printre care gl.(r.) Nicolae Militaru, gl. Victor Atanasie Stănculescu, precum şi de militari cu funcţii importante în MApN şi DSS.
„Cu toţii au intrat în sala de consiliu a MApN. Militarii l-au recunoscut în fapt pe Ion Iliescu ca fiind noul şef de stat şi de guvern, implicit, noul comandant suprem al Forţelor Armate Române. La rândul său, Ion Iliescu şi-a asumat imediat, fără rezerve aceste demnităţi, comportându-se ca atare. Grupul (civili şi militari) a discutat inclusiv problema denumirii noului organ de conducere politică şi militară. S-a hotărât ca denumirea să fie Frontul Salvării Naţionale, întrucât unii dintre participanţi acţionaseră şi anterior datei de 22 decembrie 1989 prin diferite activităţi în scopul înlăturării preşedintelui Nicolae Ceauşescu.” Rechizitoriu, Dosarul Revoluției
Întâlnirea de la Ministerul Apărării a adus, de fapt, noua conducere a României
Procurorii militari arată că întreaga forţă militară a României (MApN, MI-DSS, Gărzi Patriotice), începând cu după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989 – ora 16.00 – s-a pus la dispoziţia Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi a conducerii acestuia. Este momentul în care Armata şi Securitatea îşi dau acordul ca România să fie condusă de CFSN.
„Din acelaşi moment, grupul de decizie politico-militară al CFSN format din Ion Iliescu, Silviu Brucan, gl. (r.) Nicolae Militaru (reactivat ulterior, înaintat în grad militar şi numit ministru al apărării), Gelu Voican Voiculescu, a exercitat în mod direct prerogativele puterii de stat şi a luat decizii importante atât cu caracter politic, cât şi cu caracter militar.” Rechizitoriu, Dosarul Revoluției
Trupele sovietice, pe frontul de est: „Nu a fost o întâmplare”
Anchetatorii arată în dosarul 1/P/2014, cum este înregistrat dosarul Revoluției, că Ion Iliescu s-a aflat în spatele legăturilor cu Rusia. Există indicii că tot el ar fi înaintat solicitarea unei intervenții a trupelor sovietice pe teritoriul României.
„Pentru înţelegerea corectă a situaţiei, trebuie spus că la nivelul lunii decembrie 1989, singurele persoane care aveau drept de semnătură şi de reprezentare în organele de coordonare ale forţelor Tratatului de la Varşovia, din partea României, erau ministrul apărării şi Şeful Marelui Stat Major al Armatei . La 23 decembrie 1989 generalul Milea Vasile era decedat, iar generalii (…) şi Militaru nu au fost numiţi în mod oficial în funcţia de ministru al Apărării.” Rechizitoriu, Dosarul Revoluției
Începând cu 23 decembrie 1989 gl.col. (r) Militaru Nicolae era impus de Iliescu Ion ca ministru de fapt.
Numai că decretul oficial de numire a fost emis la 27 decembrie 1989. Așadar, la 23 decembrie „singurul militar român care putea în mod legal să solicite o intervenţie străină era gl. (…). Aşa se explică de ce generalul (…) – Şeful Marelui Stat Major al Armatei URSS , a discutat doar cu omologul său român problema trimiterii unor forţe militare în ţara noastră, iar ca urmare a refuzului categoric din partea acestuia intervenţia nu s-a realizat” – notează procurorii.
Șeful Statului Major al Armatei s-a opus
Faptul că nu s-a ajuns la o intervenție militară sovietică se datorează – potrivit rechizitoriului – Şefului Statului Major al Armatei Române.
„(…) la data de 23 decembrie 1989, ţara noastră s-a confruntat cu o situaţie foarte periculoasă, cu posibile consecinţe extreme. Doar comportamentul exemplar al Şefului Statului Major al Armatei Române şi al militarilor aflaţi în serviciul de pază al frontierei de stat a preîntâmpinat o situaţie militară total nefavorabilă ţării noastre, cu posibile consecinţe nefaste pe termen lung.” Rechizitoriu, Dosarul Revoluției
Probele adunate de anchetatori arată că prezența trupelor sovietice pe granița de Est nu a fost o întâmplare.
„La fel de clar este şi faptul că prezenţa trupelor sovietice pe graniţa de Est, nu a fost o întâmplare, ca urmare a unui anunţ întâmplător al TVR. Este mai presus de orice dubiu faptul că această prezenţă a fost posibilă pentru că a existat în prealabil o solicitare în acest sens, venită de la vârful puterii politico-militare a României. Totuşi, a lipsit acordul din partea persoanei abilitate – generalul (…).” Rechizitoriu, Dosarul Revoluției
Cel care a refuzat intervenția trupelor sovietice avea să cadă în dizgrații și să fie retrogradat.
„Lipsa acestui acord a făcut ca gl. (…) să cadă în dizgraţia noii puteri şi la scurt timp a fost retrogradat. Astfel, la data de 28 decembrie 1989, a fost eliberat din funcţia de şef al MStM şi numit ca şef de stat major şi prim locţiitor al comandantului Armatei a IV-a, cu garnizoana la Cluj-Napoca.” Rechizitoriu, Dosarul Revoluției