Ielele de Rusalii. Cine sunt și de ce se joacă Dansul Călușarilor

Ielele de Rusalii, care este povestea fascinantă a acestor făpturi. În afară de Sărbătoarea Nașterii Domnului Iisus, sărbătoarea de Rusalii este considerată la fel de veche. Conform canoanelor bisericești, este la fel de importantă. Premergător zilei de Rusalii, dar și în a doua zi, „Lunea Rusaliilor”, există mai multe tradiții, obiceiuri și câteva superstiții. Majoritatea sunt păstrate din negura timpului și mai sunt practicate și astăzi. Una din aceste tradiții este și „Dansul Călușarilor”, care este , de fapt, un ritual precreștin, din vremea tracilor. În același timp, bătrânii vorbesc că în perioada premergătoare Rusaliilor, apar ielele de care ar trebui să ne ferim.

Ielele de Rusalii. Cine sunt și care este legenda lor

Ielele de Rusalii, povestea datează de câteva sute de ani. Bătrânii satelor românești au păstrat acest obicei. Unii ar putea-o numi chiar și superstiție. Povestea spune că ielele apar pe timpul nopții, ascunse privirii, la lumina lunii. Conform poveștilor bătrânești, ielele dansează goale, pe marginea iazurilor, la răscrucile de drumuri, sau în vetre părăsite.

Se spune că în dansul lor ielele ard locul unde dansează, iar crengile copacilor ajung să fie pârlite de focul dansului acestora. Bătrânii spun că singura modalitate prin care-și dădeau seama că ielele au fost în zonă, era culoarea ierbii, și anume de un verde-închis, iar vitele evitau să pască în aceste locuri.

Deși nu există dovada clară a existenței acestor făpturi mistice, bătrânii le descriu ca fiind niște năluci imateriale, dar care apăreau, din când în când, și sub formă de tinere femei extrem de frumoase și atrăgătoare. Deși nu sunt considerate a fi rele, acestea se răzbunau pe cei care le descopereau dansând, pedepsindu-i pe aceștia în somn, pocindu-i.

Tradiția spune că singura modalitate de a-ți apăra gospodăria de iele este să pui la geamuri leuștean, iar tinerii care umblau noaptea aveau la cingători căței de usturoi. O altă plantă care ține ielele departe, mai spun bătrânii, este valeriana. Planta este purtată de fetele tinere în păr, agățate în piept, sau purtate după ureche.

De ce se joacă „Dansul Călușarilor”

Nu de puține ori am admirat grupurile de tineri, și nu numai, înlănțuiți în celebrul „Dansul Călușarilor”, dar puțini știu că acest dans vine tocmai din vremea tracilor. Regăsit preopnderent în zona Olteniei, dansul își are rădăcini mult mai vechi, decât creștinismul. „Dansul Călușarilor” este un ritual precreștin și avea legătură cu preoții din cultul soarelui.

În esență „Dansul Călușarilor” era un dans inițiatic pentru tinerii viitori războinici. Aceștia se se războiau cu duhurile rele ce puneau stăpânire pe sate. Mai mult, călușarii depuneau un jurământ al tăcerii, conducătorul acestora, vătaful, fiind singurul care putea vorbi în numele lor. Conform tradiției, grupurile de călușari sunt alcătuite din nouă flăcăi care includ un vataf, un stegar , un „mut”, care apare de obicei mascat, purtând o sabie de lemn, și călușarii de rând.

Deși, inițial, avea un cu totul alt rost, după apariția creștinismului, „Dansul Călușarilor” și-a pierdut din esența sa inițiatică, ulterior fiind legat de Rusalii. Conform unor obiceuri, se spune că „Dansul Călușarilor” este menit să-i scape de suferință pe aceia care n-au fost cu băgare de seamă și au lucrat in zilele de Rusalii.

În popor aceștia sunt cunoscuti drept cei „luați din căluș”. În același timp, se mai spune că același dans va ține la distanță ielele de gospodăriile oamenilor. În acest sens s-a mai păstrat totuși ideea originală, cea a luptei tinerilor călușari cu spiritele rele.

Tradițiile și obiceiurile românești, păstrate de-a lungul anilor, cel puțin cele legate de Rusalii, sunt pline de misticism și, așa cum spuneam, unele își au rădăcinile din alte perioade. Dar majoritatea dintre ele se mai păstrează și astăzi, în Transilvania, de exemplu, sau chiar în Oltenia, țara călușarilor.