EXCLUSIV Emil Rengle și-a deschis afacere în plină pandemie. Ce dificultăți a înfruntat câștigătorul Românii au talent

Orădeanul Emil Rengle (30 de ani), câştigător al concursului ”Românii au talent” (PRO TV), în 2018, face furori pe Internet cu momentele sale coregrafice, susținute pe tocuri înalte, de 12 centimetri. Din păcate, performanța înregistrată în România nu a repetat-o și în similarul show ”America’s Got Talent”, fiind eliminat din competiția în care a purtat un costum din latex roşu și nelipsitele cizme cu tocuri. A dansat pe piesa ”Bad Guy“, premiată la Grammy. Simon Cowell şi Howard Mandel, celebrii membri ai juriului, nu au fost impresionaţi de prestația dansatorului român: ”Îmi place de tine, îmi place mesajul tău, dar ca să fiu sincer cu tine, nu cred că acest număr nu a fost cel mai bun dintre cele mai bune“, i-a spus Simon Cowell. În urma eșecului din ianuarie 2020, un internaut i-a scris, pe conturile sociale: ”Dacă te prindem, te omorâm!”. A urmat o perioadă de atacuri de panică, de frământări… Emil Rengle, care a mărturisit că este bisexual, chiar pe canalul său de Youtube, ne-a povestit despre viața sa, cu bune și cu rele, într-un interviu acordat în exclusivitate pentru playtech.ro. 

Emil Rengle, pățanii cu afacerea sa în timpul pandemiei

Nu știu dacă sunt o persoană controversată, știu cu siguranță că trăiesc așa cum simt și am grijă să nu-i rănesc pe ceilalți prin acțiunile mele. Sunt un om sincer, deschis, care crede foarte tare în ideea de libertate și în iubire. Oamenii tind de multe ori să judece, uneori fără să analizeze foarte tare, fără să se gândească la cauze și la efectul vorbelor sau faptelor lor. Mi-aș dori să putem fi mai toleranți, să încercăm să-i înțelegem pe cei din jurul nostru, să vorbim și să întrebăm atunci când avem curiozități, înainte de a arunca gratuit cu noroi. Din fericire, am ajuns în punctul în care nu mai las astfel de comportamente să mă afecteze, pur și simplu mă concentrez pe ceea ce contează pentru mine și pe oamenii care-mi sunt alături și sunt deschiși să înțeleagă ceea ce transmit eu.

Cum e să dansezi pe tocuri? Care sunt cele mai înalte tocuri purtate pe scenă? Ai avut accidente?

Cred că dansul pe tocuri mă completează și a devenit parte din mine, din personalitatea mea. Iubesc acest tip de dans, iar asta cred că se simte. Am dansat și dansez pe tocuri foarte înalte, peste 10-12 cm. La început a fost o provocare, dar din fericire nu am avut parte de incidente până acum.

Cum ai ajuns să faci coregrafie pe manele ? Cum ai fost primit de public?

Am studiat muzica 8 ani, în gimnaziu și în liceu, cânt la două instrumente, iar pentru mine o manea bună înseamnă muzică realizată în mod complex și creativ. Când fac o coregrafie, descompun piesa, o ascult, o analizez, iar apoi îi permit să-mi dea starea pe care trebuie să mi-o dea. Este același proces creativ pentru orice coregrafie, pe orice piesă pe care decid să fac o anumită coregrafie. Dacă simt piesa și ritmul ei ajunge la mine, atunci nu contează genul. Toată lumea știe foarte bine ceea ce fac și mai ales că nu-mi pun bariere atunci când vine vorba despre artă. Faptul că în jurul meu am doar oameni care sunt la fel de deschiși ca mine, mă ajută foarte tare.

Eșecul de la America’s Got Talent te-a marcat. Ai trăit atacuri de panică și de anxietate, ai fost pus la zid și judecat în fel și chip. Cum vezi acum această experiență?

Exact așa cum spui, a fost o experiență, iar fiecare experiență pe care o avem în viață ne ajută într-o formă sau alta. Așa s-a întâmplat și cu participarea la ”America’s Got Talent”. Un show de o asemenea amploare are foarte multe plusuri și minusuri, dar eu în acest moment prefer să iau doar lucrurile bune învățate acolo. Am fost dezamăgit la început, am rămas pentru o scurtă perioadă cu un gust amar, dar mi-am dat seama că viața merge mai departe și că mă pot bucura de atât de multe lucruri.

”M-am întors din America pentru toți prietenii mei, pentru colegi și public”

Ai vrut să părăsești România pentru America. Ce te-a determinat să te întorci?

În America am avut parte de o experiență fantastică, revelatoare, m-am descoperit din toate punctele de vedere și am evoluat că artist. M-am întors pentru toți prietenii mei, pentru colegi și public. Mi-am dat seama că am multe de spus și arătat în țara mea, așa că aici sunt. Mă simt bine și fac totul pentru a rămâne așa.

Pentru mulți artiști, și nu numai, 2020, anul pandemiei, este unul compromis. Ești de acord cu restricțiile, cu purtatul măștii? Te vei vaccina anti-Covid-19?

Cu siguranță, 2020 nu a fost un an ușor, însă nu pot spune neapărat că a fost un an compromis. A fost un an în care eu m-am redescoperit, în care am lansat prima mea piesă, “Benga”, feat. Cristina Pucean, și în care am reușit să pun cap la cap mai multe planuri și proiecte despre care probabil ați auzit deja sau veți auzi în următoarea perioadă. De curând, am lansat piesa ”Merry Tik Tok”, împreună cu Olivia Addams, o artistă extrem de talentată, am început să lucrez la o serie de vloguri, un maraton de 24 de vloguri lansate zilnic, începând din 1 decembrie. Și mă pregătesc pentru ”The Artist Awards”.

Chiar dacă anul acesta conceptul evenimentului vă fi unul de show tv, sunt nerăbdător să urc pe scenă alături de colegi, după mult timp în care ne-a lipsit teribil această experiență. În ceea ce privește restricțiile din toată această perioadă, sigur că sunt de acord cu ele, există pentru a ne proteja. Până la urmă, sănătatea contează cel mai mult, așa că fac și voi face totul pentru a avea grijă de mine și de toți cei din jurul meu.

”Anul acesta mi-am deschis școală de dans la Oradea”

Cum te-a afectat pandemia din punct de vedere financiar? Te gândesti să-ți deschizi o afacere nouă?

Anul acesta mi-am deschis școala de dans la Oradea și, chiar dacă a stat doar o lună și jumătate deschisă la început, după care am fost nevoiți să închidem din cauza pandemiei, încă rezistăm. Am șase angajați plus patru colaboratori. E pentru prima dată în viața mea și mă bucur că pot fi alături astfel de alți oameni. Chiar dacă a fost un an greu, sunt fericit și recunoscător că în Oradea mi se desfășoară activitatea în continuare, oamenii sunt deschiși, am o echipă foarte bună. Toți sunt extrem de înțelegători și în ultima perioadă am primit numai acest gen de vibe, “Hai să ne ajutăm unii pe alții! Cum putem face să fie bine în perioada aceasta?”.

 Eșți de acord cu demersul artiștilor de a cere ajutor de la stat?

Mi se pare că tot acest context a fost hiperbolizat și adus greșit în fața publicului. Artiștii nu au cerut niciodată bani de la guvern, respectivele fonduri reprezintă o schemă de ajutor pentru sectorul cultural și vin de la Uniunea Europeană. Aceste fonduri au fost acordate tuturor țărilor din Uniunea Europeană. Fiecare sector în parte a primit astfel de granturi, iar statul trebuie să le redirecționeze către fiecare zonă. De acești bani trebuie să beneficieze toți cei care au avut activitate, nicidecum nu reprezintă un ajutor social. Așadar, artiștii trebuie să fie incluși în acest program, deoarece ei reprezintă un pilon extrem de important al culturii fiecărei țări.

Dacă nu erai dansator, ce ai fi fost ? Am înțeles că voiai să te faci preot la un moment dat.

În momentul în care am descoperit muzica, nu mi-am dorit altceva decât să o am prezentă în viață zi de zi și așa s-a întâmplat. Dansez, coregrafiez și cânt, iar asta mă face fericit. Dacă nu aș fi avut o carieră în acest domeniu, cred că tot către domeniul artistic m-aș fi îndreptat și aș fi încercat să construiesc ceva.