EXCLUSIV Drama Oanei Zăvoranu. Și-a pierdut surorile gemene în cutremurul din ’77: ”Auzeam țipete, era panică!”

Azi, 4 martie, se împlinesc 44 de ani de la cutremurul devastator care a făcut ravagii în România. Peste 1.500 de oameni au murit în urma seismului cu magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter, dintre care 1.400 în București, iar numărul răniților s-a ridicat la 11.300. Printre persoanele decedate s-au aflat și surorile gemene ale Oanei Zăvoranu, dar și bunicii vedetei, care au murit sub dărâmăturile blocului Casata din centrul Capitalei. Chiar dacă avea o vârstă fragedă pe atunci, doar 5 anișori, Oana Zăvoranu își amintește momentele groaznice de după seism, în care panica pusese stăpânire pe populație. Oana a povestit, în exclusivitate pentru Playtech.ro, cum a reușit tatăl ei să o salveze de la etajul 8 al blocului în care locuia.

Surorile gemene ale Oanei Zăvoranu au murit sub dărâmături, în urma cutremurului din 1977

Tragicul cutremur din 1977 i-a provocat Marioarei Zăvoranu o cumplită suferință peste care nu a putut să treacă niciodată. În timpul vieții, mama Oanei Zăvoranu a vorbit despre drama pierderii celor două fiice și a părinților ei adoptivi.

În fatidica zi de 4 martie, gemenele Camelia și Adriana, în vârstă de 9 ani – pe care Marioara le-a avut cu un iubit din tinerețe, pe nume Șerban Gheorghiade – surorile mai mari ale Oanei, se aflau la bunici în blocul Casata din centrul Capitalei.

Marioara Zăvoranu, împreună cu soțul ei, Ioan Bănicioiu, și cu fiica lor, Oana, locuiau la câteva blocuri distanță pe Bulevardul Magheru – actual Nicolae Bălcescu. Ora 21:22, a acelei zile, avea să schimbe multe destine și să provoace multă suferință în rândul românilor.

Cutremurul de 7,4 pe scara Richter a ras de pe fața pământului nu mai puțin de 33 de clădiri din Capitală, iar alte câteva mii au fost serios afectate. Printre blocurile prăbușite s-a numărat și Casata, cel în care stăteau părinții adoptivi ai Marioarei și fiicele sale gemene. Din nefericire, toți patru au pierit sub dărâmături.

”Imediat ce s-a oprit cutremurul, am simţit un gol în stomac şi am fugit spre casa părinţilor mei. Eram în halat şi cu Oana în braţe. Căzuse blocul Dunărea, căzuse Scala, aproape tot centrul era distrus, era mult praf, multe dărâmături, oamenii urlau de durere… A fost un adevărat coşmar. Am stat două zile şi două nopţi în faţa blocului Casata, până i-au scos militarii pe ai mei de sub dărâmături. N-am vrut să plec până nu i-au găsit”, povestea cu ani în urmă mama Oanei Zăvoranu, potrivit Libertatea.

Marioara Zăvoranu a suferit enorm: ”Visam fetele numai alb-negru”

Au urmat ani de suferință pentru Marioara Zăvoranu, în care a mărturisit că a avut mai multe episoade depresive în urma pierderii celor două fiice.”Vreo 5-6 ani de la cutremur le-am tot visat. Le vorbeam, le duceam în parc. Întotdeauna le-am visat frumos, însă niciodată nu mi-au vorbit, parcă eram într-un film mut. Le visam numai alb-negru. Şi am mai avut un coşmar care se tot repeta: visam cutremure. Eu mergeam spre mama şi, la un pas de blocul ei, se punea între mine şi bloc un nor negru, de care nu puteam să trec”, a mai povestit mama Oanei.

Oana Zăvoranu: ”Dacă nu am apucat să realizez ce înseamnă să am două surori, nici nu pot spune că sunt devastată”.

Singurul copil cu care a rămas Marioara Zăvoranu a fost Oana, cea asupra căreia și-a revărsat toată dragostea părintească, așa cum chiar ea a mărturisit. La cutremurul din 1977, Oana Zăvoranu avea doar 4 ani și nu era pe deplin conștientă de amploarea evenimentului. Vedeta a declarat, în exclusivitate pentru Impact.ro, că nu își aduce foarte bine aminte de surorile sale, decât ”niște frânturi” pe care nu le-ar putea ”pune cap la cap.

”Dacă nu am apucat să realizez ce înseamnă să am două surori, nici nu pot să spun că am fost devastată. Nici de surori, nici de bunici prin prisma faptului că, având 4 ani, nu îmi amintesc de niciunii. Eu sunt obișnuită să fiu fără surori, fără frați, pentru că așa am crescut”, ne-a mărturisit actrița.

Oana Zăvoranu, amintiri dureroase despre cutremur: ”Eu eram cu tata și mă simțeam în siguranță”

Oana are de atunci o amintire pe care nu o va putea uita toată viața – aceea în care tatăl ei, Nelu Bănicioiu, a reușit să fugă cu ea pe scări de la etajul 8, ”printre dărâmături” și oameni panicați.

”Noi stăteam la blocul Sabena. Este chiar lângă Intercontinental și la vremea respectivă, în afară de Inter, era singurul bloc construit pe role, ceea ce l-a făcut să nu cadă ca restul blocurilor de pe Magheru, respectiv Casata, unde stăteau surorile și bunicii mei.

Îmi aduc aminte că, stând la etajul 8 în apartamentul acela superb de pe Magheru unde m-am născut și am copilărit, tata cobora printre dărâmături cu mine, eu eram cu picioarele pe după gâtul lui și era foarte mult praf, miros de zidărie, foșnet puternic. Nu mai funcționa liftul, era panică totală și îmi aduc aminte că pur și simplu coboram cu tata într-un nor de praf, de zidărie. Auzeam țipete, era agitație, era panică, era nenorocire.

Tot bulevardul era plin nu știu de ce, dacă de oameni sau fum. Era, oricum, o atmosferă extrem de urâtă, dar eu dacă eram cu tata mă simțeam în siguranță. Asta era tot ce conta pentru mine”, ne-a mai povestit vedeta.

Gemenele sunt îngropate în Cimitirul Ghencea II, alături de bunici

Cele două fete sunt înmormântate în Cimitirul Ghencea II, împreună cu bunicii, iar cât timp a fost în viață, mama lor, Marioara Zăvoranu, ar fi vrut să mute osemintele în Cimitirul Eternitatea, pe care îl deținea. Nu a găsit însă puterea să facă acest lucru.

„Am făcut cavoul. Este gata! Mai trebuie să aduc osemintele fetelor și ale părinților și să ridic crucea. Nu am găsit însă tăria necesară și nu mi-am făcut curaj să trec prin asta.

Mi-e foarte greu sufleteste, credeți-mă! Trebuie să aduc preotul, să deschidem groapa, să slujească, să luăm osemintele și să le aducem aici. E o experiență traumatizantă. De piatra să fii și tot te răscolește!”, declara Marioara Zăvoranu, pentru Kanal D.

Însă, nu s-a mai întâmplat acest lucru. Marioara a murit pe 17 aprilie 2015. Acum, mormântul fetelor este acoperit cu crengi uscate, iar marmura, cu pozele lor, este crăpată. Totuși, cineva pare să mai treacă, din când în când, având în vedere cele câteva lumânări de pe cavou.