Elena Ceaușescu era sărbătorită pe 7 ianuarie. Cum a ajuns la putere Lenuța lui Briceag cu doar 4 clase

Elena Ceaușescu, nume la naștere Lenuța Petrescu, era sărbătorită pe 7 ianuarie. Înfocata comunistă, tovarășa de viață și luptă a dictatorului, a avut în mâini puterea, cu toate că a fost o elevă submediocră la școala din satul ei natal, adunând doar 4 clase în palmares.

Elena Ceaușescu era sărbătorită pe 7 ianuarie

Elena Ceaușescu, născută Lenuța Petrescu, era sărbătorită pe 7 ianuarie 1016. A fost politiciană comunistă română și soția președintelui Republicii Socialiste România, Nicolae Ceaușescu. A deținut funcțiilor de membră a Biroului Permanent al Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central al PCR și prim-viceprim-ministru al Consiliului de Miniștri, având un rol politic tot mai important în Epoca Ceaușescu. În calitate de soție, a devenit subiect al cultului personalității lui Nicolae Ceaușescu. A fost înfățișată drept o mare cercetătoare chimistă, chiar dacă în realitate publicațiile apărute sub numele ei nu îi aparțineau.

Trecutul academicianului de mare valoare al României a fost însă scurt pe băncile școlii. Lenuța Petrescu urmează primele trei clase primare în Petrești. La vârsta de 14 ani, când se afla în clasa a IV-a, este declarată repetentă ca urmare a rezultatelor slabe la învățătură. A reușit doar la muzică, sport și lucru manual. După ce lucrează o vară, două la câmp își părăsește satul natal pentru București, unde a stat cu fratele ei Gogu și soția lui.

Primul loc de muncă a fost ca muncitoare necalificată într-o fabrică de produse farmaceutice, apoi, prin relațiile fratelui ei, a ocupat un post de ucenică la fabrica de textile Jaquard. După război, își va găsi un post de laborantă la un laborator chimic. În anul 1939 îl cunoaște pe Nicolae Ceaușescu, cu doi ani mai mic decât ea, drept pentru care la căsătoria din 1947 Lenuța va deveni Elena și va declara că s-a născut în 1919.

Porecla

”În comuna natală nu lăsase prea multe amprente. După Revoluţie, au ieşit la iveală, însă, câteva rumori locale care par să se potrivească perfect personalităţii pe care au cunoscut-o românii: era subţire şi înaltă şi, în sat, i se spunea «Păsărica». I se dusese numele aşa pentru că nu obişnuia să poarte chiloţi. Preotul bisericii ortodoxe din sat spunea, însă, că era o fată liniştită şi singuratică, preferând mai degrabă să stea ore întregi în clopotniţa bisericii uitându-se după păsări ori în pădure căutând cuiburi şi pui de veveriţă”, nota Edward Behr în cartea „Kiss the Hand You Cannot Bite”.