Presa românească este mai săracă de astăzi, și este doliu în România! Informațiile de ultimă oră anunță că celebrul jurnalist Mircea Carp a murit la 101 ani.
Pentru generațiile anilor 80 și 90, numele regretatului Mircea Carp este sinonim cu profesionalismul desăvârșit. Din păcate, de astăzi, presa românească este mai săracă, după aflarea veștii, conform căreia celebrul jurnalist Mircea Carp a murit la 101 ani, și este doliu în România.
Vocea regretatului om de presă a fost sinonimă cu postul de radio „Europa Liberă” și „Vocea Americii”, mai ales în anii de tristă amintire, când românii ascultau la lumina lumănărilor veștile din Occident, prin intermediul acestui post de radio.
„Mi-l amintesc pe Mircea Carp vorbind și răspunzând întrebărilor elevilor diferitelor serii ale primului proiect al Școlii de Vară a Memorialului și, pe cât timpul trecea și elevii erau născuți după 1989 și nici Europa Liberă, nici Vocea Americii nu mai reprezentau episoade ale biografiei lor.
Mircea Carp rămânea ultimul mohican al acelei magii care trebuia povestită de la început pentru a-și putea înțelege părinții și felul în care și-au dus viața.”, scrie poeta Ana Blandiana depsre regretatul om de radio.
Mircea Carp, la „Vocea Americii”
Originar din inima Transilvaniei, din micuțul oraș Gherla, din județul Cluj, Mircea Carp se năștea în 1923, un an extrem de greu, mai ales pentru cei care locuiau în satele românești din acei ani.
Provenit dintr-o familie de oameni cu stare, cu tatăl, Constantin Carp ofițer de cavalerie, și mama descendentă a unei familii importante, cea a lui Lascăr Catargi, Ecaterina Catargi, Mircea Carp avea să-și petreacă copilăria în cealaltă parte a țării, la Botoșani.
Un alt aspect inedit al rregratului jurnalist, este că era nepotul celebrului Garabet Ibrăileanu, critic și istoric literar, eseist, pedagog, redactor literar și romancier român.
Aici avea să o ia pe urmele tatălui său, absolvind cursurile Liceului Militar, în Iași și la Mânsătirea Dealu din Târgoviște, iar odată cu declanșarea Celui De-al Doilea Război Mondial, îl găsi pe front, dar nu pentru multă vreme.
Ca urmare a presiunilor politice și a venirii comuniștilor, Mircea Carp avea să fie dat afară din armată, în anul 1946, ulterior fiind și închis pentru perioadă de 4 luni în anul următor, 1947.
Realizând ororile bolșevismului și ceea ce urma, la doar 25 de ani decide să plece din țară, clandestin, și ajunge în Austria, după elibare, în 1948, unde va locui până în 1951, când decide să treacă oceanul, spre SUA.
Odată ajuns în SUA, din 1955 va deveni una din vocile vremii la postul de radio „Voceaa Americii”, aici lucrând mai înti crainic, apoi redactor și șef al secției române de știri. După 24 de ani, pleacă spre un alt post bastion al acelor vremuri, cel puțin pentru cei din blocul comunist, „Europa Liberă”, iar din 1979 și până în 1955, de la „Vocea Americii”, la „Europa Liberă”, Mircea Carp a fost vocea libertății.
„Personal am lucrat multă vreme la „Vocea Americii”, dar pe cât de rău mi-a părut că a trebuit să părăsesc acest post de radio, unde am funcționat din 1951 până în 1978, pe atât am fost de bucuros că tot ceea ce vroiam să spun despre situația României puteam să spun acum la „Europa Liberă”.
Nimeni nu ne-a oprit vreodată să spunem ceea ce credeam noi că este nimerit, și nu mă refer numai la știri, ci și la comentarii.”, scria Mircea Carp.
Revenit în Europa, ultimii ani de viață avea să și-i petreacă la Munchen, în Germania, iar viața sa personală s-a împărțit în două mariaje, unul dintre ele cu Gabriela Dumitrescu, un celebru critic de artă, cu care are și un fiu, Mihai.
Întreaga lume jurnalistică românească, și nu numai, este astăzi în doliu, după dispariția regretatului om de radio, dar rămân în urma sa emisiunile dedicate românilor de pretutindeni.
Este doliu în România, iar vocea lui Mircea Carp va răsuna din alte sfere! Dumnezeu Să-l Ierte!