Doinița Oancea se numără printre cele mai apreciate actrițe, ea interpretând un personaj savuros, Găbița, în serialul “Lia, soția soțului meu”, difuzat la Antena 1 în fiecare joi seara. La 15 ani de la debutul ei în serialele de la Acasă TV, actrița a povestit pentru Playtech Știri de trăirile pe care le-a experimentat la început de drum, când a avut ocazia să joace cu numele mari din teatrul și filmul românesc
Acum, actrița este sigură pe ea, și-a șlefuit talentul și împărtășește din experiența ei atât copiilor de la propria școală de actorie, cât și colegilor mai tineri din serialul de la Antenă, cărora le mai dă sfaturi.
Doinița Oancea este perfecționistă și atunci când observă că există o alternativă mai bună, vine cu idei sau sfaturi. De multe ori se gândește ca bunele ei intenții să nu deranjeze și merge la regizor căruia îi împărtășește viziunea ei. Actrița experimentează la propria școală de actorie și responsabilitățile de regizor și scenarist, pe lângă cele de profesoară.
Care sunt ingredientele ca un tânăr să aibă succes în actorie? Ce calități trebuie să aibă?
Un dram de nebunie, încredere în sine, să fie empatic, să poată să își acceseze emoțiile, să nu aibă trac de cameră dacă vrea actorie de film sau TV.
Tu cum erai la început de drum?
Puțin nepăsătoare am fost la început de drum, nu știam exact ce fac, ce caut acolo, ce se întâmplă, de ce sunt, după care m-au năpădit toate emoțiile, după care nu aveam pic de încredere în mine.
Mă simțeam copleșită, pentru că eu eram o fată de 24 de ani, venită de nicăieri, fără studii în domeniu, care juca cu niște monștri sacri ai teatrului și cinematografiei românești. Eram pierdută puțin, dar nu a durat mult.
Cine te-a luat sub aripă?
Mentorul meu, primul și cel care va rămâne mereu în sufletul meu, este Iura Luncașu. Șansa mi-a dat-o doamna Ruxandra Ion, Iura a fost primul om cu care am interacționat din zona asta, după care doamna Carmen Tănase și Gheorge Visu, cu ei am lucrat cel mai mult și de la dumnealor am învățat cel mai mult.
În prezent, te implici să ajuți pe platourile de filmare colegii mai tineri?
Da, o fac cu intenții curate, dar, de multe ori, stau și mă gândesc să nu li se pară ceva ciudat că le dau un sfat sau le spun cum văd eu anumite lucruri sau că le atrag atenția dacă fac mici chestii.
Uneori, de teamă să nu îi deranjez, poate mă duc și spun regizorului: eu m-am gândit, cum ți s-ar părea aici? Cum ar veni, dau o idee așa, o arunc în univers.
Te-ar putea interesa și: Cum a scăpat Doinița Oancea de personajul din Inimă de Țigan: “Oamenii au început să mă strige Găbița și mă bucur” EXCLUSIV VIDEO
Vrei să mergi mai departe în calitate de regizor?
Fac asta deja, dar o fac la un nivel mic, în sensul în care eu și scriu scenariile, le regizez copiilor scurtmetrajele. Eu sunt 3, 4, 5 în 1 în școala asta, pentru că fac foarte multe chestii.
Îmi place și zona asta de regie și de scenaristică și de predat, evident, de trainer, dar la momentul ăsta cred că mă hrănește cel mai mult să joc, să interpretez. Probabil am nevoie să scot niște emoții de acolo și o fac așa.