Din ce câștigă bani Sorana, după desființarea trupei A.S.I.A. Ce vrea să facă la 39 de ani VIDEO EXCLUSIV

Sorana Darclee (39 de ani) a cunoscut succesul pe plan muzical alături de trupa A.S.I.A, iar astăzi a ajuns să facă bani dintr-o activitate pe care a descoperit-o în copilărie. Vedeta este pasionată de pictură și ia în calcul, la un moment dat, să își aprofundeze cunoștințele și să dea admitere la Universitatea Națională de Arte. În interviul exclusiv acordat pentru Playtech Știri, artista ne-a povestit cum este viața ei din punct de vedere profesional și recunoaște că duce dorul agitației inevitabile de la final de an, când, alături de fostele ei colege de la A.S.I.A, alerga de la un concert la altul. Susține că nu ar mai putea face asta, în prezent hrana ei sufletească fiind pictura, având și o afacere cu haine pictate.

Din ce câștigă bani Sorana de la ASIA?

Playtech Știri: Ești o prezență destul de rară la evenimentele mondene.

Sorana: Da, sunt o prezență destul de rară la evenimentele mondene, pentru că, în general, îmi place foarte mult să-mi petrec timpul acasă. Nu voi defila, nu voi urca pe podium, am venit din prietenie, din admirație, din susținere și din iubire pentru creație și frumos.

Cum arată viața ta profesională, în prezent? Cu ce te ocupi? Ai început cu muzica, te-ai îndreptat spre pictură…

Viața mea este cu foarte multe lucruri frumoase, este pictură, este muzică, este dezvoltare în toate aceste domenii, este cu afacere, e culoare, e frumos.

Sorana Darclee: “Haine pictez de când eram foarte mică”

Afacerea în ce domeniu este?

Pictez haine, urmează să se dezvolte acest process, în care mă aflu acum, dar nu iubesc neapărat să vorbesc despre aceste lucruri înainte ca ele să se întâmple. Momentan, există afacerea mea, haine pictate de mine și felul în care se va dezvolta, voi reveni atunci când se va întâmpla și voi povesti.

În afară de haine, ai încercat să pictezi și peisaje sau portrete?

Bineînțeles, așa a început totul. Nici nu știu cum a început totul, pentru că eu haine pictez de când eram foarte mică, prima dată din greșeală și apoi din plăcere.

Apoi a venit această iubire pentru pictură, în toate formele ei, pe toate suprafețele, cu toate soluțiile ca să zic așa, de la ulei, la acrilic, nu știu, lut, la sculptură pe tablouri, tot, orice, că e vorba de tablou, că e lemn, că e perete, că e portret, că e peisaj, orice, să fie pictură, să fac asta continuu, îmi este hrană.

Sorana Darclee: “Nu știu cât de zgubilitică aș putea să mai fiu”

Deci te relaxează și îți aduce și bani această activitate

Atunci când faci un lucru cu atât de multă iubire și nu simți de fapt că muncești, nici nu gândești practic cum vin banii, dar ei vin, pentru că e normal să vină.

Dar de muzică nu îți este dor? Vin acum Sărbătorile, tu ani de zile ai fost pe scenă, nu ai avut Crăciun, Revelion, așa, în familie…

Așa e, nu am avut eu foarte multe tangențe cu petrecerile de Revelion, de altfel nici nu mă prea gândesc, în ultimul moment atunci, ce o fi, o fi. Dar îmi lipsesc, îmi lipsește agitația aceea.

Nu știu cât aș putea să îi fac față, sinceră să fiu, pentru că și vârsta îmi permitea și energia de atunci, nu că ar fi energia mea mai mică acum, dar e mai matură, e mai așezată și atunci nu știu cât de zgubilitică aș putea să mai fiu și să fac toate acele drumuri și să rezist la toate acele emoții.

“Îmi doresc să ajung la UNArte”

Ai amintit de dezvoltare personală, spre ce domenii te mai îndrepți?

Tot ce fac în momentul acesta, pictura, faptul că îmi doresc să evoluez cât mai mult în pictură, îmi doresc să ajung la UNArte și să termin studiile de la UNArte, că de ajuns acolo mai vedem cum mai e, dar după aceea când dai de examene și realizezi că trebuie să stai să și reții, să înveți, acolo e diferit!

Vei da examen la anul?

Nu am stabilit încă un moment pentru acest lucru, îl las să vină, nu vreau să mă stresez, nu vreau să mă enerveze, nu vreau să mă obosească, vreau să fie totul în ritmul meu, nici eu nu mă las să mă grăbesc, pentru că este foarte mult material de învățat și eu nu sunt doar pe tocit, îmi place să simt ce s-a întâmplat. Pe mine mă interesează să știu de ce a pictat, cum a pictat și ce a simțit, ce i-a trecut prin minte, cum erau culorile și cum erau luminile și cum era temperatura.

Care sunt sursele de inspirație când pictezi?

Tot, nu am surse la care să apelez ca la niște izvoare. Se întâmplă să gândesc și să las să se întâmple ce e aici, să exprim ce e aici (n.r. ideile). Pur și simplu le simt. În momentul în care simt, știu că se creează o imagine în capul meu și aceea este imaginea pe care vreau să o prezint. Dacă eu iubesc felul în care eu simt și percep iubirea, aia vreau să se simtă, aia vreau să exprim. Cine înțelege, bine! Cine nu, iarăși bine!