Detaliul despre Klaus Iohannis pe care puțini îl știu. Ce au vrut părinții să scrie în certificatul de naștere
O situație birocratică extrem de greoaie a făcut ca numele președintelui Klaus Iohannis să rămână scris greșit pentru totdeauna. E un lucru mai vechi, despre care președintele a amintit și în cartea sa, Pas cu pas.
„Nu-mi doresc altă cetățenie, sunt mulțumit cu cetățenia mea română”
„Nu mi s-a părut necesară, e o procedură birocratică ceva mai complicată și chiar dacă cunosc pe cineva la primărie am preferat să las lucrurile așa”, scria Iohannis, care a insistat asupra ideii că e cetățean român, că e român și că nu are nicio altă naționalitate.
„Sunt cetățean român get-beget și numai cetățean român. Nu am avut și nici nu mi-am dorit o altă cetățenie. Bănuiesc că lumea a crezut că am cetățenie germană, ceea ce nu este cazul. Nu am dorit-o, nu mi-o doresc, sunt foarte mulțumit cu cetățenia mea română”, a scris acesta.
Viciul de care s-a lecuit de tot
Cât fuma Iohannis într-o zi
Klaus Iohannis se trage dintr-o familie de sași din Transilvania. Ca multe familii din această zonă, după 1990, și ei s-au stabilit în Germania. Sunt pensionari și locuiesc la Wurzburg, în Bavaria.
Mama sa a lucrat ca asistentă medicală, iar tatăl său a fost tehnician la o firmă din Sibiu.
„Aveau meserii simple: mama, soră medicală, tata, tehnician la o firmă din Sibiu. Sora mea a plecat imediat după Revoluţie. Părinţii mei au plecat prin ’92-’93; pe atunci deja nu mai locuiam împreună, eu eram căsătorit din 1988, iar ei erau deja pensionari. Dacă ar fi decis să plece mai devreme, probabil că aş fi resimţit mult mai puternic despărţirea de ei, dar în acel moment am acceptat firesc decizia lor şi mi‑am continuat propriile planuri”, a scris președintele în cartea sa ”Pas cu pas”, lansată în 2014.
Președintele a fost fumător înrăit, dar acum e genul care nici măcar nu suportă fumul de țigară.
„Fumam uneori şi câte două pachete de ţigări pe zi. Dar m-am lăsat, acum vreo 15 ani, şi de atunci n-am mai pus ţigara în gură. Este un lucru ştiut că nu suport nici măcar fumul de ţigară, iar colaboratorii mei iau acest lucru ca pe o regulă nenegociabilă”. (Pas cu pas)