Detaliul care poate răsturna cazul Caracal. Ce s-a descoperit în telefonul lui Dincă. Bunicul Luizei, copleșit

Ancheta Caracal mai are încă multe întrebări fără răspuns. Gheorghe Dincă ar fi ținut permanent legătura cu un polițist din cadrul IGPR, de pe telefonul cu care l-a apelat pe bunicul Luizei după dispariția fetei.

Nou detaliu în cazul Caracal. Descoperire în telefonul lui Dincă

Potrivit România TV, principalul suspect în cazul Caracal ar fi ținut permanent legătura cu polițiștii. Din luna aprilie, moment în care Luiza a fost răpită, și până în momentul reținerii, Dincă a primit zeci de mesaje și apeluri de la un telefon care era înregistrat la IGPR.

Amintim că inculpatul l-a anunțat pe bunicul fetei, la numai câteva zile de la răpire, că Luiza este plecată în străinătate. Conform rechizitoriului DIICOT, în dimineața în care Luiza a fost răpită din Caracal, în timp ce era agresată de Dincă în automobilul acestuia, „telefonul fetei a căzut pe jos în interiorul mașinii la picioarele suspectului, astfel că, mai înainte de a coborî pentru a se urca din nou la volan, acesta s-a aplecat și l-a luat”.

Mai departe, inculpatul a continuat să se îndrepte spre comuna Dioști, iar după câteva zeci de metri a întors mașina și a pornit în direcția opusă, spre Caracal. Pe drum, spune Dincă, a coborât geamul portierei și, din mers, a aruncat telefonul fetei pe marginea drumului european E70 pe cealaltă parte, peste calea de rulare, apoi și-a continuat drumul spre locuința sa, unde și-a dus și sechestrat victima.

A găsit un post-it în rucsac

Când a dispărut, Luiza avea asupra ei un rucsac din piele de culoare neagră, cu fermoare mari, aurii, care nu a mai fost găsit niciodată. La percheziții, în curtea lui Dincă, a fost găsit un alt rucsac, mov, inscripționat ”KAOS”.

Dincă spune că „anterior aruncării rucsacului, nu mai țin minte exact data, văzându-l în mașină am verificat ce este în el și am observat că fata avea o pensetă, o unghieră, 125 pe care îi dădusem eu, un pachet de șervețele nazale și două hârtii tip «postit» pe care erau înscrise numere de telefon și nume sau prenume la fiecare număr de telefon, fără să-mi amintesc ce nume erau trecute”.

– Revin și arăt că pe unul din bilețele scria «TATAIE» și era trecut un număr de telefon. Arăt că ziua în care am umblat în rucsac este posibil să fi fost 15 sau 16 aprilie.

– Arăt că am apelat acel număr cu intenția de a transmite un mesaj rudelor fetei în scopul de a-i liniști de a nu reclama dispariția și, în același timp, de a nu se putea face o legătură între omorul fetei comis de mine și dispariția fetei.