În lacuția siberiană a fost descoperit primul exemplar de urs din peșteră, care a trăit acum 39.000 de ani, conservându-se într-o stare perfectă.
De asemenea, lângă animalul care era foarte bine conservat încât și nasul a fost intact, a mai fost descoperit cel puțin un pui de urs în peșteră, așadar oamenii de știință speră acum să obțină ADN-ul acestei specii de mult dispărute, notează The Siberian Times.
Până în prezent au fost descoperite numai oasele urșilor de peșteră, ceea ce face mult mai importantă descoperirea din Siberia. De altfel, unul dintre cei mai importanți experți ruși în speciile dispărute ale erei glaciare spune că avem de-a face cu descoperiri de ”importanță mondială”.
„Astăzi, aceasta este prima și singura descoperire de acest fel – o carcasă de urs întreg, cu țesuturi moi”, a precizat Lena Grigorieva.
„Este complet conservat, cu toate organele interne la locul lor, chiar și nasul. Anterior, au fost găsite doar cranii și oase. Această descoperire are o mare importanță pentru întreaga lume”, a mai completat Lena Grigorieva.
De menționat este că rămășițele au fost găsite de păstorii de reni de pe insulă, iar rămășițele urmează a fi analizate de oamenii de știință de la Universiattea Federală de Nord-Est (NEFU) din Iaktutk, ce se află în topul cercetărilor privind mamuții și rinocerii lânoși dispăruți.
Ursul de peșteră, cu denumirea științifică Ursus spelaeus, este o subspecie preistorică ce a trăit în Eurasia în intervalul Pleistocenului mijlociu și târziu. Acesta a dispărut acum circa 15.000 de ani.
Potrivit sugestiilor preliminare, ursul descoperit acum ar fi putut trăi într-un interval cuprins între 22.000 și 39.500 de ani.
„Este necesar să se efectueze analize radiocarbonice pentru a determina vârsta exactă a ursului”, a precizat cercetătorul principal Maxim Cheprasov de la laboratorul Muzeului Mamut din Iakuțk.
Cercetătorul a și transferat dreptul de cercetare oamenilor de știință din NEFU, a mai spus el.
„Se va pregăti un program științific pentru studiul său cuprinzător. Va trebui să studiem carcasa unui urs folosind toate metodele moderne de cercetare științifică – genetică moleculară, celulară, microbiologică și altele”.
„Cercetarea este planificată la o scară la fel de mare ca și în studiul celebrului mamut Malolyakhovsky”, a declarat dr. Lena Grigorieva, cercetător principal al Centrului internațional pentru utilizarea colectivă a paleontologiei moleculare la Institutul de ecologie aplicată din nord al NEFU.
De menționat este că în ultimii ani s-au înregistrat descoperiri majore de mamuți, rinoceri lânoși și mânji din epoca de gheață, dar și câțiva pui de leu de peșteră, pe măsură ce permafrostul se topește în Siberia.