Depresia, ”iubita” nemiloasă a lui George Bacovia. Poetul a refuzat să meargă la propria nuntă: ”Vine întunericul!”

George Bacovia este, fără îndoială, unul dintre cei mai controversați poeți ai limbii române și cel mai de seamă reprezentant al simbolismului autohton. Scriitorul a dus o viață grea, presărată cu lipsuri, tristețuri, boli psihice și dezamăgiri. S-a iubit cu multe femei, însă cea mai mare dragoste a sa a rămas, întotdeauna, suferința. Depresia l-a măcinat, din geniu rămânând doar o umbră.

Geniul depresiv, chinuit de proprii demoni

De-a lungul anilor, numele lui George Bacovia a fost rostit, firav, de buzele melancolicilor din România, opera marelui poet fiind caracterizată de o atmosferă sumbră, melancolică și plină de pesimism, reflectând starea sa interioară și experiențele sale personale.

Părintele poeziei moderniste a fost influențat de simbolismul francez și a adoptat, în lucrările sale, teme precum singurătatea, neputința, tristețea și alienarea, înfățișând o viziune pesimistă asupra vieții și a condiției umane, cu imagini puternice și sugestive.

Printre cele mai cunoscute volume de poezii ale lui Bacovia se numără „Plumb” (1916), „Viața lumii” (1924), „Scântei galbene” (1926) și „Odele” (1937).

Operele sale au fost apreciate pentru originalitatea și complexitatea lor, Bacovia fiind recunoscut drept unul dintre cei mai importanți poeți români din perioada interbelică.

Pe tot parcursul existenței sale, George Bacovia s-a confruntat cu proprii demoni, apelând la introspecție pentru a se lupta cu bolile psihice care au pus stăpânire pe întreaga sa ființă.

La 33 de ani, ajunge la Sanatoriul de Boli Nervoase din Bucureşti. Are dureri cumplite din cauza unei eczeme apărute în zona nasului, cauzată de o varicelă netratată în liceu.

La vârsta de 47 de ani, își petrece luna de miere la Clinica de Neuropsihiatrie Colentina, iar la 55 de ani, geniul se internează la clinica de neuro-psihiatrie a Spitalului Central din Bucureşti.

Vezi și ”Să mă aștepți puțin, vin și eu!” Alina Antipa și-a luat propria viață în ziua în care l-a înmormântat pe Grigore, sufletul ei pereche

Agatha, femeia care și-a sacrificat viața pentru a-l îngriji

Viața sa personală este pictată în nuanțe de gri, cunoscuții scriitorului caracterizându-l drept un bărbat visător, boem, retras, și antisocial. Veșnic îngândurat și singur, atunci când o întâlnește pe Agatha Grigorescu pe Calea Victoriei, într-o frumoasă zi de toamnă, viața i se schimbă complet.

Are 21 ani, este frumoasă, veselă, energică și mult mai tânără decât el. El are 35 de ani și tocmai a publicat volumul Plumb, devenind unul dintre cei mai apreciați poeți ai țării.

Povestea lor de iubire se desfășoară lent, scriitorul așteptând nu mai puțin de 12 ani până să o ceară în căsătorie pe femeia care i-a devenit cea mai loială parteneră de viață.

În ziua nunții, însă, ceva se petrece. George Bacovia, tulburat de depresii și anxietăți, refuză să ajungă la propria cununie. Demonii s-au întors și-l împiedică să ajungă în fața primăriei.

A întârziat ore întregi la propria nuntă

Ajunge după câteva ore la cununie, prinvind-o în ochi pe cea care l-a așteptat aproape 15 ani. Își mușcă buzele, revine din ”transă” și spune marele DA. Bacovia o trece pe Agatha ”pe numele lui”.

”Sosi ziua în care la orele 12 trebuia să ne înfăţişăm la Oficiul de Stare Civilă, unde urma să ne întâlnim toţi, Bacovia, fratele său, ziaristul, şi un alt martor, ziarist, sau Savela… Se apropia ora unu, fixată de noi.

Bacovia cu ai săi nu se vedeau, îl ştiam punctual, în sfârşit, prin mulţimea ce forfotea de colo–colo, apăru singur şi în ţinutade toate zilele. Nu–şi găsise pe fratele său. Pierduse timpul la minister, aşteptându–l.

N-a mai avut vreme să treacă pe acasă să–şi schimbe hainele, în ultima secundă apăru şi frate-le, care făcuse toată încurcătura. Eram emoţionaţi.

Am văzut ca prin ceaţă salonul, martorii, florile. Ascultarăm articolul ce s–a citit din Codul civil. Ne–am felicitat reciproc. Ne-au felicitat şi cei prezenţi.”, declara Agatha Bacovia, după mai mulți ani, potrivit Adevărul.

Luna de miere e departe de a fi dulce, fiind nevoit să se interneze de urgență la Clinica de Neuropsihiatrie Colentina, pentru tratament. Agatha nu se dezlipește de el, ținându-l strâns de mână.

Vezi și Grigore Alexandrescu, orfanul cu suflet de poet. Și-a pierdut mințile la patru zile după nuntă: ”Un sfert de veac între eroare şi luciditate”

Ultimele cuvinte rostite pe patul de moarte

În dimineața zilei de 22 mai 1957, George Bacovia simte că i se apropie sfârșitul. Căzuse la pat de 48 de ore. O cheamă pe iubita lui Agatha, pentru a-și lua rămas bun. E ora opt și zece minute. Gândurile negre îi încețoșează privirea altminteri senină, ochii săi albaștri fiind goliți de orice sentiment.

Soția lui înghenunchează, lacrimile curgându-i șiroaie pe obraji. Știe că-l pierde și nu se poate abține. Îi strânge mâna și îl sărută pe frunte.

Cu ultimele puteri, poetul muribund o privește și apoi se întoarce cu fața la perete. ”Ce întunecime! Vine întunericul!” sunt ultimele cuvinte pe care le rostește, înainte de a închide ochii pentru totdeauna.

Ocluzie intestinală, cauza oficială a decesului, este trecută, negru pe alb, pe foaia medicului legist. Însă văduva suferindă știe că demonii din mintea lui Bacovia au învins și l-au atras în adâncimile tărâmului zeului Hades.