De unde vine expresia lună de miere, de fapt. Semnificația ei este mult mai profundă decât ai fi crezut

După o nuntă fastuoasă și obositoare pentru unii, tinerii miri pleacă într-o binemeritată lună de miere, însă puțini știu de unde provine această expresie. Se spune că tradiția este una extrem de veche, având o legătură strânsă cu mierea produsă de albine. De obicei, luna de miere este considerată cea mai romantică perioadă din viața unui cuplu tânăr. Câți dintre voi știți de unde vine expresia lună de miere, de fapt. Aflați în materialul care urmează!

De unde vine expresia lună de miere, de fapt

După ce se căsătoresc, însurăreții sărbătoresc dragostea într-o vacanță numită lună de miere.

Se spune că este perioada cea mai frumoasă din viața unui cuplu, pentru că este vorba despre iubire și relaxare multă.

Pentru cei care nu știau până acum, luna de miere nu este un obicei inventat recent, ci are în spate mii de ani.

De unde vine expresia lună de miere, de fapt. Acest obicei matrimonial își are originile dintr-o băutură afrodisiacă pe care mirii trebuiau să o bea în timpul nunții sau după, pentru că în acest mod făceau mai repede copii.

Luna de miere provine din antichitate și a luat naștere datorită băuturii pe care cuplurile trebuiau să o bea atunci când se căsătoreau. Se spune că ajuta enorm la fertilitate.

Tinerii erau încurajați să bea o licoare din miere după nuntă

Această expresie a fost menționată pentru prima dată în Babilon, acolo unde, după căsătorie, socrul mic dădea ginerelui o băutură alcoolică realizată din fermentaţia mierii de albine. Băutura se mai numea mied sau licoarea zeilor și trebuia să fie consumată în decursul a 30 de zile. Astfel, tinerii însurăței putea să facă copii mai repede.

Și perșii foloseau expresia lună de miere. Totodată, aceștia voiau să scoată în evidență faptul că prima lună de mariaj este dulce, după care urmează momente mai amare.

„Prima lună de căsătorie, cum scrie în cartea lui Zend, e luna de miere, iar a doua, luna de pelin”, nota Voltaire în opera sa „Zadig”, publicată în anul 1747.

Luna de miere mai era menționată și în mitologia greacă. Toate se legau de povestea lui Orfeu și a soției sale, nimfa Euridice. Se știe că Orfeu era celebrul cântăreț din antichitate.

„«Luna de miere» este „departe de a fi o invenţie recentă; încă în povestea lui Orfeu şi a Euridicei, acest răgaz de pasiune îmbătătoare pe care societatea îl acordă oricărui cuplu la începutul unei relaţii carnale, şi în care o aură de senzualitate pluteşte aproape palpabil în jurul celor doi amanţi – «luna de miere» – declanşează întregul şir de drame la capătul căruia cântăreţul trac va fi pe veci despărţit de prea iubita lui soaţă”, se arată în scrierile istoricului Zoe Petre, în revista Historia.

Căsătoriile erau aranjate în Evul Mediu

Prima formă englezească a fost „honey moone”, menționată abia în anul 1546.

Atunci, costurile lunii de miere erau plătite de familia mirelui, iar cele 30 de zile erau un prilej bun ca tinerii îndrăgostiți să se cunoască mai bine.

Mai mult de atât, englezii susțineau că expresia luna de miere le aparține încă din Evul Mediu.

La vremea respectivă, căsătoriile erau aranjate cu mult timp înainte, iar mirii se cunoșteau abia în ziua nunții.

Din acest motiv, acestora li se dădea să bea licoarea numită hidromel, care era un produs obținut din căpăceală, propolis și polen.