De ce nu a invitat-o Klaus Iohannis pe Maia Sandu la București, până acum. Adâncirea prăpastiei cu Republica Moldova
Autoritățile române și-au exprimat o poziție unitară față de situația politică din Republica Moldova. Cumva, MAE și Președinția au ajuns la un numitor comun și au o atitudine pozitivă față de noul guvern de la Chișinău.
Spun cumva deoarece Ministerul Afacerilor Externe și-a exprimat o poziție, dar, anterior, ministrul de Externe, Teodor Meleșcanu, a avut o atitudine nu tocmai aprobatoare față de noul guvern de la Chișinău.
În presă au apărut numeroase critici la adresa autorităților române pentru că ar fi „întârziat” să-și exprime o poziție oficială față de criza de peste Prut. România a ratat de nenumărate ori șansele de a apropia mai mult Republica Moldova, dar de această dată, situația nu necesita nicio grabă din parte țării noastre.
Criza cu care s-a confruntat Republica Moldova a fost una de ordin intern care nu vizează niciun stat, nici măcar unul partener. Peste Prut, a fost o problemă de ordin parlamentar și guvernamental. E adevărat, a fost o situație foarte asemănătoare cu ce e la noi: un partid (o alianță, de fapt) care urmărește de mai mult timp să înlăture un partid format din oligarhi corupți de la putere.
De ce nu a invitat-o Klaus Iohannis pe Maia Sandu la București
În astfel de chestiuni, nici președintele, nici ministrul Afacerilor Externe n-au dreptul de a interveni. Pe cale diplomatică, nu există nicio atribuție constituțională care să-i oblige pe șeful statului sau pe ministrul de Externe să recunoască sau nu un nou guvern din alt stat. Nu atât timp cât acesta a fost ales în mod democratic. De aceea sunt așteptate alegerile anticipate din luna septembrie.
Situația în Republica Moldova încă nu este pe deplin definitivată și nu trebuie să uităm că noi, românii, și frații noștri de peste Prut ne aflăm în două state diferite, cu două Constituții diferite.
Klaus Iohannis n-are nicio obligație constituțională de a o invita pe Maia Sandu la Cotroceni. În cel mai bun caz, ar trebui să facă asta cu omologul său, Igor Dodon, dar acesta e destul de bulversat în acest moment, pentru că nu mai știe de ce parte să fie, pentru a-și păstra puterea. E clar că va fi mereu un om al Moscovei, nu e niciun secret aici. Totuși, când a simțit că sprijinul lui politic se clatină, și-a luat imediat mâna de pe Plahotniuc.
În ceea ce-l privește pe Meleșcanu, nu ar trebui să fie surprinzătoare poziția lui inițială față de înlăturarea lui Plahotniuc. Cei doi fac parte din două partide despre care am putea spune că, într-adevăr, se „înfrățesc„. Din păcate pentru Meleșcanu, diplomat de carieră, știe foarte bine că afinitățile sale politice nu trebuie să se amestece cu atribuțiile sale.