De ce i se spunea lui Dem Rădulescu „Bibanul”? Porecla actorului îți dă fiori și după 23 ani de la moartea sa
Au trecut peste 22 ani de la decesul marelui actor Dem Rădulescu. Fanii săi au la cunoștință moartea tragică și cariera sa tumultoasă, dar detaliile din culise abia acum ies la iveală. De ce i se spunea „Bibanul” și cine a fost persoana care i-a pus această poreclă?
De ce i se spunea marelui actor Dem Rădulescu „Bibanul”?
Dem Rădulescu a părăsit aceată lumea în ziua de 17 septembrie a lui 2000, zi neagră pentru scena teatrului românesc și pentru admiratorii marelui actor. Din păcate, un infarct nu l-a mai lăsat să-și aducă aportul zilelor noastre și să îi învețe și pe alții învățăturile cuprinse din întreaga viață. Regizorii de pe atunci l-au numit pe acesta o intituție, negăsind alte cuvinte pentru a omagia uriașul talent care a plecat dintre noi. Cei care i-au fost aproape îl cunoșteau drept Bibanu’, lucru care i-a indignat pe fani și i-a făcut pe toți să se întrebe care este însemnătatea acesteia și cine a fost cel care i-a dat-o. Chiar actorul a povestit de unde provenea controversata poreclă.
”Tata era negustor de peşte, în piaţa din Vâlcea. Fratele meu mai mare a luat într-o zi un biban frumos, l-a învelit într-un ziar şi l-a dus la şcoală, cu gândul să i-l dea profesorului, ca să-l arate ca material didactic elevilor. Mai întâi lui i-au spus copiii «Bibanu’». După aia mi-au zis «Fratele lu’ Bibanu’», pe urmă porecla s-a prins de mine. Acolo am apărut pentru prima dată cu numele ăsta: Rădulescu-Bibanu’. După ce am intrat la Teatru, m-am pomenit într-o zi că un student din anul III, vâlcean de-al meu, striga după mine «Mă, Bibanule!». Şi Bibanu’ am rămas”
– Dem Rădulescu
Modestie fără margini
Dem Rădulescu a preferat toată viața să trăiască decent. deși era pe culmile succesului și avea la picioarele sale tot și toate. Apropiații spun că a preferat dintotdeauna simplitatea și lucrurile mici de care se bucura la un nivel înalt. Actorul s-a remarcat în special în roluri de comedie, întruchipând unele dintre cele mai grele personaje în: „O scrisoare pierdută”, „Conu Leonida faţă cu reacţiunea”, „D’ale Carnavalului”.
A jucat în peste 30 de filme care vor rămâne în istoria cinematografiei precum: seria „Brigada Diverse.”, „Astă seară dansăm în familie” (1972), „Veronica” (1972), „Un Saltimbanc la Polul Nord” (1982), „Fram” (serial tv) (1983), „Coana Chiriţa” (1986), „A doua cădere a Constantinopolului” (1994).