Cuvintele din limba română pe care le foloseşti zilnic, dar nu ştiai că vin din turcă. Surpriză mare!

Te-ai întrebat vreodată de unde provin cuvintele pe care le folosești în limbajul uzual, de zi cu zi? Ei bine, află că unele dintre ele au fost preluate din limba turcă, împrumuturile fiind realizate în decursul timpului, în special în perioada de ocupaţie. Iată care sunt acestea.

Cuvintele uzuale din limba română care provin, de fapt, din turcă

Limba română are o gramatică și o fonologie distincte față de alte limbi romanice. Cel mai vechi text de limbă romanică a fost găsit în anul 1521. Însă știai că unele cuvintele pe care le folosești în viața de zi cu zi au fost împrumutate din limba turcă? Numărul lor nu este mic deloc!

Limba turcă a avut, preț de aproape cinci secole, o influență considerabilă asupra limbii noastre, de la sfârșitul secolului al XIV-lea până la mijlocul secolului al XIX-lea, având unele extensii locale, dialectale, în Dobrogea, până în zilele noastre.

Savantul filolog Emil Suciu prezintă, într-o lucrare fundamentală, „Influenţa turcă asupra limbii române”, o monografie a influenţei pe care limba turcă a exercitat-o asupra limbii noastre, identificând mai multe etape de pătrundere în vocabularul limbii române a cuvintelor de origine turcă.

„Căile de pătrundere a cuvintelor turco-osmane au fost diferite: împrumuturi oficiale / culte; împrumuturi populare; împrumuturi datorate bilingvismului româno-otoman. Frecvenţa împrumuturilor a fost şi ea diferită: conjunctural, periodic, repetat.

Stratificarea temporală şi periodizarea influenţei turco-osmanlii au avut la bază diferite repere: cronologia împrumuturilor, intensitatea influenţei, viabilitatea împrumuturilor, sincronia împrumuturilor”, scriee Dan Prodan într-un studiu privind cercetarea efectuată de Emil Suciu.

Au fost împrumutați 2.760 de termeni

Potrivit specialiștilor, de-a lungul timpului, din limba turcă au fost împrumutați nu mai puțin de 2.760 de termeni. Cele mai multe dintre cuvintele împrumutate sunt substantive, 2.508, care reprezintă 91 % din total.

Nume proprii preluate

O mulțime de nume proprii au fost preluate din limba turcă.

„Onomastica românească a fost parţial influenţată de convieţuirea semi-milenară româno-otomană de-a lungul Dunării, manifestându-se în toponimie, antroponimie, nume proprii din zoonimie, astronimie, literatură, folclor, interferenţe cu termeni comuni. Câteva exemple:

• toponimie: Adakale, Bender, Bugeak, Karasu, Kule, Galata;
• antroponimie: doar nume de familie, nici un prenume: Abdula, Agemoglu, Ahmed, Alaman, Asan, Aslan, Caraman, Ceauşoglu, Chihaia, Daud, Giafer, lsmail, Iusuf, Magearu, Mahmud, Murat, Mungiu, Mustafa, Omer, Osman, Solakoglu, Soliman;
• zoonimie: Bondoca, Balaban, Catargiu, Gealap, Samson, Samurache, Talambaşa;
• astronimie: Ciobanul, Surugiu!, Tereziul;
• nume de personaje literare şi folclorice: Ara pul (Harap Alb), Bilmem, Caracîz, Caragoz, Ceauşul, Cheleş( -Împărat), Dandanache, Deli-Satîr, Pehlivan, Rus tem, Se fer( -Împărat), Trahanache”, arată Dan Prodan în lucrarea realizată despre studiul savantului.

Citește și: Cel mai lung cuvânt din limba română fără vocale. Sigur nu îl poţi pronunţa!

Cuvinte uzuale

Numai o parte din cuvintele împrumutate s-au mai păstrat, iar, în prezent, peste 1.000 de termeni se folosesc în mod uzual.

„Din fondul lexical principal actual al limbii române fac parte cuvintele: cafea, cearşaf, chef, chibrit, ciorap, (de)geaba, duşman, geam, hai(de), murdar.

Din vocabularul fundamental al limbii române actuale fac parte 41 de împrumuturi: cafenea, capac, caraghios, catifea, cântar, a cântări, cearşaf, chel, chibrit, chior, cioban, ciorap, cutie (de)geaba, dulap, farfurie, geantă, habar, haz, musafir, odaie, palavragiu, a pălăvrăgi, pălăvrăgeală, papuc, para, perdea, raft, sâc, a sâcâi, sâcâială, sâcâitor, sârmă, sobă, soi, sufragerie, tacâm, tavan, tavă, turc, tutun, la care se adaugă 49 derivate româneşti utilizate.

Vocabularul esenţial al limbii române actuale include alte 41 de împrumuturi din turcoosmanlie: bacşiş, balama, basma, belea, bre, caldarâm, cazan, chioşc, ciomag, ciorbă, codoş, conac, cusur, doldora, duduie = duducă, duşumea, fudul, geamantan, hal, leafă, mahala, mahmur, moft, naz, palavră, puşti, rahat, salam, salcâm, sidef, sofa, şiret (adj.), şiret (s.n.), tabiet, taman, tejghea, tinichea, ursuz, zar, zarzavat, zor, la care se adaugă 102 derivate româneşti utilizate“, mai menţionează acesta.

Totodată, alte cuvine cu origine turco-osmană, cu derivate româneşti sunt: ageamiu, bucluc, buluc, cacealma, caşcaval, călăuză, a călăuzi, cântar, a cântări, chenar, cherestea, chiolhan, chioşc, ciorbă, cusur, degeaba, derbedeu, dugheană, geamantan, ghiveci, hal, halal, iaurt, liman, macara, mahala, maidan, matrapazlâc, moloz, muşama, a muşamaliza, naz, rachiu, salahor, salam, sarma, schelă, sol, şiretlic, tarabă, tertip, tichie, turc, zor.

Citește și: Locul superb din România unde se vorbește o limbă necunoscută. A fost inventată acum 100 de ani