Cum se împăcau Nicolae Ceaușescu și alcoolul. Toți apropiații știau această problemă și se conformau

Autor: Daniel Ștefan - 10:53, 10 iun. 2019

Nicolae Ceaușescu nu era cunoscut ca fiind un mare băutor de alcool, dar toată lumea știa sau bănuia că dictatorul și sinistra lui soție se bucurau de cele mai rafinate băuturi, atât românești, cât și străine. În ceea ce-l privea pe românul de rând, acesta trebuia să-și stăpânească dependența de alcool, iar asta a fost regulă reglementată prin lege.

Românul, „frate” cu alcoolul

Nu e deloc un secret faptul că majoritatea românilor, de secole, au fost mari simpatizanți ai alcoolului. Românul și rusul au fost mereu ca frații când venea vorba „un păhărel” în care să-ți îneci amarul. Oricât de mult s-ar antipatiza cele două nații, avem mai multe în comun cu rușii decât vor mulți să admită.

Să fie asta o „moștenire” a sovieticilor, care au adus după 1945, pe lângă tancuri, și pofta molipsitoare de tărie? Nu neapărat. Românul e „frate” cu alcoolul de secole. Marii scriitori și poeți au expus asta până și în scrierile lor, ei înșiși găsind „inspirația” printre sticlele cu băuturi alcoolice de prin crâșme.

Dacă până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial această dependență de alcool a majorității românilor, mai ales bărbați, era trecută cu vederea, odată cu venirea comunismului, alcoolul nu prea mai făcea casă bună cu planurile de dezvoltare multilaterală a țărilor aflate în luptă cu capitalismul.

Alcoolismul era o mare problemă printre muncitori

Românii n-au recunoscut și nici o vor face vreodată, faptul că sunt, în mare parte, consumatori înrăiți de bere, vin, „tărie” și tot ceea ce se produce prin distilare. Pentru clasa muncitoare, era o problemă majoră. Numeroasele accidente de muncă erau cauzate inclusiv de faptul că mulți muncitori, veniți în special din mediile rurale, unde datul pe gât a câtorva pahare de rachiu dimineața era un stil de viață, ajungeau să vină beți la muncă.

Nicolae Ceaușescu și alcoolul: ce măsură a luat împotriva alcoolicilor

Nicolae Ceaușescu era conștient de această problemă și de pericolele la care se ajungea dacă nu s-ar fi dat o lege care să le diminueze. Cum se împăca fostul dictatori cu alcool? Destul de bine, am zice, mai ales că și el provenea dintr-un mediu similar cu al restului muncitorilor pe care-i conducea. De fapt, soții Ceaușescu se bucurau de cele mai fine băuturi, în timp ce românul de rând își făcea din ce apuca mai un vinișor, mai o țuiculiță…

Prin anii ’80 însă, dictatorul a dat decretele 401 și 402, ca urmare a faptului că alcoolismul luase amploare în rândurile muncitorilor. Primul decret stabilea măsuri speciale de pază contra incendiilor, în timp ce decretul 402 penaliza consumul de alcool la locul de muncă.

Decretul 402 era cea mai bună dovadă că alcoolismul era o problemă la români. Nu înseamnă că a și rezolvat-o. Dimpotrivă. Au început să circule „pe sub mână” tot feluri de soiuri de băuturi, mai printre ingineri, mai printre șefi, ba dinspre subalterni înspre șefi…ca să mai treacă cu vederea una alta. Astfel de practici există și în prezent, tot printre cei care au trăit acele vremuri. Obiceiurile vechi nu se schimbă niciodată.

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI