Compotul, poate cel mai popular aliment și unul dintre cele mai sănătoase, se regăsește în bucătăria multor popoare, fiind consumat îndeosebi în anotimpurile reci. Toamna, de exemplu, oamenii preferă compoturile făcute din fructe de sezon, cum ar fi de gutui, pere sau struguri.
Originile compotului sunt învăluite în negura timpului de vreme ce numeroase culturi obișnuiesc să-l consume. Se crede, totuși, că la baza rețetei stă o sărbătoare evreiască, ”Rosh Hashanah”, noul an iudeu, când fructe fierte într-un suc dulce sunt servite invitaților pentru a îndulci anul și pentru a le aduce noroc. Baza preparatului este fructul. În acest caz, strugurii.
Desprinde boabele de struguri de pe ciorchine, spală-le bine și pune-le în borcane, lăsând puțin spațiu între boabe și gura recipientului. Fierbe apa și zahărul și, după ce s-a dizolvat zahărul, ia vasul de pe foc, apoi lasă la răcit. Toarnă lichidul peste strugurii din borcan până ce boabele înoată în suc. Acoperă borcanele și fierbe-le la bain-marie pentru 20 de minute. Iarna, poți desface borcanul și te poți folosi separat de sirop. Diluează cu apă, după gust, și mai fierbe totul dându-l într-un clocot.
În gastronomie, tehnica bain-marie reprezintă un lichid fierbinte folosit pentru a încălzi un recipient care conține produse ce pot fi topite. Metoda prezintă avantajul de a evita un transfer de căldură prea brusc, ce ar putea strica preparatul. Ea a fost descrisă pentru prima oară de către Albert cel Mare (1193 – 1280), dar pentru alchimie, nu gastronomie. De altfel, numele își trage originea din alchimie, căci bain-marie (baia lui Marie) face referire la Maria din Israel, care a inventat și alte ustensile pentru alchimie. Termenul a intrat în vocabularul românesc prin filiera franceză. El a fost folosit pentru prima oară în limba latină, ”Balneum Mariae”, la începutul secolului XIV, în manuscriptul ”Rosarium” al medicului Arnaud din Villeneuve.
Bain-marie este folosită îndeosebi pentru denaturarea substanțelor organice, cum ar fi ADN-ul. Uneori, este necesar ca reacția să se producă la o temperatură constantă ca digerarea enzimatică a sa la 37 de grade Celsius să se facă într-o baie termostată. Chimiștii folosesc această tehnică pentru a evita distrugerea de molecule în contact cu peretele fierbinte al recipientului. Bain-marie permite măsurarea și reglarea temperaturii din mediul reacțional.