Cum prepari corect ”lapte și miere”, băutura sănătoasă a strămoșilor. Beneficii de aur pentru organism

Una dintre băuturile preferate de strămoșii noștri atunci când doreau să se răcorească sau să se mai revigoreze era mursa. Dacă se înlocuia apa cu laptele, atunci se obținea echivalentul expresiei ”lapte și miere”.

Rețetă de mursă, una dintre băuturile preferate ale strămoșilor noștri. E numai ”lapte și miere”

Pe lângă sensul general, similar cu ceea ce înțelegem astăzi prin suc, mursa a mai avut și alte sensuri în funcție de regiune. Cele mai folosite par să fi fost cele aflate în legătură cu mierea. Cândva, după colectarea acesteia, ceea ce reieșea din spălarea sau fierberea fagurilor storși era amestecat cu apă și se obținea o băutură revigorantă numită mursă. Dacă se înlocuia apa cu lapte, atunci se putea obține rezultatul expresiei ”lapte și miere” din viața reală.

Murstăreața era, de asemenea, o băutură dorită în acele vremuri. Cunoscută local și sub numele de mursă, mustăreața era considerată în lumea satelor ca „bună de băut, ca un fel de băutură dulcie și răcăritoare”, după cum nota acum vreo 150 de ani preotul S. Fl. Marian, bucovinean al Coroanei austro-ungare.

Licoarea era colectată primăvara, „când dă mugurul prin practicarea unei borte făcute cu sfredelul în trunchiul unui mesteacăn. Din borta asta în care se pune o țeve, iese în curând o fluiditate gălbie și dulcie. Era bună proaspătă, dar unii țărani obișnuiau să facă din ea oțet. Din păcate, mesteacănul din care s-a scurs în chipul acesta mursa”.

Sub influența părții de nord a Europei, unde încă se consumă tradițional, au apărut și la noi sticle care conțin „sevă de mesteacăn”, ale cărei proprietăți curative ar fi multiple și uimitoare. Se insistă în primul rând pe detoxifierea de primăvară a organismului, dar i se recunoaște, pe lângă alte calități nutritive, și efectul revigorant.

Braga

Există o revenire timidă a brăgii, celebra băutură făcut din mei măcinat, fiert și fermentat, îndulcită cu zahăr sau miere. Ea a fost celebră în secolul XIX-lea și în prima jumătate a celui următor, îndeosebi în sudul teritoriului, ceea ce poate indica și orgininea sa.

”Boza”, denumirea ei în turcă, are rădăcini vechi în istoria acestui popor, fiind atestată din secolul XIV, moment în care, probabil, s-a răspândit în Balcani, apoi a trecut Dunărea. Bragagiii turci, evrei, armeni, bulgari și albanezi se ocupau cu producerea și comercializarea licorii. De asemenea, putea fi găsită în simigeriile secolului al XIX-lea, precursoarele cofetăriilor de astăzi.