Cum l-a ajutat iubita din liceu pe Marian Olteanu să ajungă actor: „A fost una dintre relațiile foarte importante” EXCLUSIV VIDEO

Marian Olteanu s-a numărat printre studenții admiși la Actorie, atât la facultatea din Iași, cât și la cea din București, el fiind originar din județul Vaslui. Interpretul lui David Pribeagu din serialul Clanul, difuzat la Pro TV în fiecare duminică, de la ora 20.00, a acordat un interviu exclusiv pentru Playtech Știri, în care ne-a povestit cum l-a schimbat viața din Capitală în primii doi ani de facultate. Cum l-a ajutat iubita din liceu pe Marian Olteanu să ajungă actor.

Cum l-a ajutat iubita din liceu pe Marian Olteanu să ajungă actor

Marian Olteanu a venit în București în urmă cu 12 ani, când a optat să studieze la UNATC, cealaltă variantă fiind facultatea din Iași. Actorul îi este recunoscător fostei iubite din liceu, pentru că prin intermediul ei l-a cunoscut pe Emil Coșeru, actor și profesor în cadrul Universității de Arte „George Enescu” din Iași, care l-a pregătit pentru admiterea la facultate.

În prezent, Marian este angajat la Teatrul Mic din București și își dedică tot timpul proiectelor profesionale, nefiind deocamdată implicat în vreo relație, deși nu duce lispă de admiratoare.

Când a devenit Bucureștiul acasă pentru tine? Știu că a fost destul de grea adaptarea de la Vaslui la București.

Da, în primii doi ani de facultate, mi-a fost foarte greu să mă adaptez aici. Am venit fiind un adolescent foarte petrecăreț, în liceu dădeam foarte multe petreceri și eram foarte sociabil. Am venit la facultate, unde m-a inundat așa orașul cu totul, colegii că eram într-o clasă de 50 de studenți. Am stat 5 ani la cămin. Nu făceam nimic altceva decât să mă duc la facultate să studiez, că ăsta era scopul meu, că de aceea am venit în București și, după studii, după ore, mă duceam acasă și citeam în continuare ca nu cumva să mă fac de râs.

Practic asta am făcut vreo doi ani, ceea ce mi-a luat câmpii așa cumva, nu știam ce e aia petrecere! În primul an de facultate am fost la o singură petrecere în afara căminului, adică în oraș am ieșit o singură dată și atunci am ieșit cu toată clasa.

„Așa am și ajuns să cunosc orașul, mergând la toate teatrele din București”

Cine te-a „reintegrat” în societate, în circuitul de petreceri, distracții?

Tot Bucureștiul și, probabil, teatrul. Așa am și ajuns să cunosc orașul, mergând la toate teatrele din București. Știam unde e Romană, pentru că pe acolo era Bulandra de la Icoanei, știam pe unde era Nottara, pentru că acolo era Magheru, știam Lipscani-ul de la Comedie.

M-am acomodat, în anul trei a început așa să-mi placă. Țin minte când mergeam singur, la un moment dat, prin parc, era mai cald afară, mă uitam așa la cum apune soarele, la cum arătau clădirile, dădusem eu de o stradă frumoasă, nu știu cum se numește, dar știu unde este, în spate la Ateneu. Stăteam, mă uitam, ce frumos, uite, că nu e chiar atât de speriat Bucureștiul, și ușor ușor m-am adaptat și acum mă simt foarte acasă, e acasă, acasă, pe bune!

Când s-a despărțit de iubita din liceu: „A fost una dintre relațiile foarte importante din viața mea”

Citeam într-un interviu de-al tău, mai vechi, că trăiești o poveste de dragoste cu o fată din liceu. Mai e de actualitate?

Acea relație de liceu s-a terminat în timpul în care începeam să mă adaptez cu Bucureștiul, cam așa. Deci pe la finalul primului an de facultate s-a întâmplat despărțirea, a mai urmat un an în care am suferit din dragoste că tot e ziua de îndrăgostiți, numai de dragoste vorbesc, dar nu am nicio iubită, dar, uite, că se întâmplă să vobesc.

Deci nu mai există acea relație, dar a fost una din relațiile foarte importante din viața mea. E iubirea aceea de liceu. Dar a fost frumos că și ea e artistă, amândoi am plecat din Vaslui, am fost și colegi de liceu, de clasă, am stat vreo 3 ani jumate împreună.

De ce zic că e frumos? Cumva prin ea am ajuns să mă pregătesc cu domnul Emil Coșeru de la Iași pentru admitere. Așa că am dat admiterea și la Iași și la București, iar ea se pregătea pentru facultatea de la Cluj – UAD de Design, de Grafică. Și ce e frumos, ca să închei așa într-o notă pozitivă, că amândoi am intrat primii la facultăți, ea la a ei, eu la UNATC și la Iași.

„Mi-ar plăcea să am o relație, dar nici nu mă grăbesc să o găsesc chiar atât de repede”

De ce ești singur? Nu cred că duci lipsă de admiratoare, mai ales și prin prisma serialului “Clanul” și a spectacolelor de la teatru în care joci.

Da, sunt singur, pentru că se mai întâmplă să fii și în viață singur, nu e nimic neobișnuit. Mi-ar plăcea să fiu într-o relație frumoasă, stabilă, în care să meargă de la sine totul și să nu muncești deloc în relație. Să muncim, să mergem la terapie de cuplu? Nu. Câteodată e așa de bine să stai și singur, sigur ai liniște dacă ești singur, dar ar fi frumos să și iubești continuu, nu doar la zile speciale.

Da, mi-ar plăcea să am o relație, dar nici nu mă grăbesc să o găsesc chiar atât de repede, că cine știe, poate ce e frumos se termină prea repede, așa că mai bine mai târziu decât niciodată.

Ce spune actorul despre rolul din Clanul: „David a suferit niște schimbări de calibru emoțional”

Cum evoluează personajul tău, David, în cel de-al doilea sezon din Clanul?

David în Clanul are o nouă fațadă să zic. S-a terminat primul sezon cu el care trecea printr-o transformare a stărilor și a emoțiilor, a vieții lui din poveste. Acum, în sezonul al doilea, se vede foarte clar o schimbare la David, acum nu mai e David “cârtița aia pufoasă”, nu mai e atât de mică această “cârtiță”, nu e atât de copil, s-a mai maturizat, a suferit niște schimbări de calibru emoțional și atunci se vede asta în tot ce înseamnă interacțiunea lui cu celelalte personaje, chiar și cu Tătuțu, chiar și cu cei mai importanți oameni din viața lui David.

Video: Daniel Bălan