Cum au apărut blugii. Au o istorie de 500 de ani şi erau folosiţi la cu totul altceva pe atunci

Majoritatea dintre noi îi purtăm astăzi, de cele mai multe ori pentru că sunt extrem de comozi și rezistenți, dar știai cum au apărut blugii, și că au o istorie de 500 de ani, fiind folosiți la cu totul altceva pe atunci?

Știi cum au apărut blugii?

Fie că-i folosim în vacanțe, sau în fiecare zi, blugii au devenit o parte integrantă a vestimentației noastre, și nu de ieri de azi, ci de mai bine de 500 de ani. Dar, la momentul apariției, această vestimentație era folosită pentru cu totul altceva decât ceea ce știm astăzi.

De la introducerea lor în clasa muncitoare în secolul al XIX-lea, blugii din denim și-au consolidat prezența în societate de-a lungul mai multor decenii și mișcări sociale, evoluând de la o declarație de rebeliune împotriva normelor sociale la o piesă de bază a modei în dulapurile multor oameni.

Dar, deși mulți atribuie apariția acestei vestimentații Americii, se pare că istoria blugilor este mult mai europeană decât se credea.

Au o istorie de 500 de ani

Conform unor atestări istorice, originea blugilor, sau mai bine zis a numelui consacrat de blue-jeans vine din Franța, de la sintagma bleu de Genes, care tradus înseamnă albastru de Genova, și după cum v-ați dat seama, alre legătură cu Italia, mai exact cu o țesătură specială care se realiza în acest loc, de cu laore albastră și era din lână și bumbac, în concluzie am putea spune că țara de origine a ceea ce numim azi blue-jeans ar fi, de fapt, Italia.

Inclusiv denumirea de denim are o origine europeană, în speță tot franceză, din termenul de serge de Nimes folosit extrem de des în secolul al XVI-lea, adică stofă din orașul Nimes, un ameste din mătase cu lână, dar mulți sunt de părere că această stofă nu ar avea legătură cu materialul denim folosit la fabricarea blugilor, care era preponderent din bumbac.

Mergând mai departe pe firul istoric, aflăm că aceste articole de îmbrăcăminte realizate de francezi ajungeau în porturile din Genova, unde marinarii italieni, care aveau nevoie de haine mult mai rezistente la muncile grele, primeau sub forma de echipament de lucru acești pantaloni, și aveau să ajungă, inevitabil, și dincolo de ocean, în SUA.

Blugii, așa cum îi știm azi, și inovația lui Levi Strauss

În timpul Revoluției Industriale din America, urbanizarea rapidă a permis multor oameni care locuiau la țară să se mute în orașe mai mari, cu promisiunea unei munci garantate în fabrici. Aceste locuri de muncă în fabrici erau foarte solicitante și, din cauza salariilor extrem de mici de la acea vreme, mulți muncitori nu puteau să își înlocuiască pantalonii de bumbac ușor de deteriorat.

În secolul al XIX-lea, multe familii americane supraviețuiau cu 400-500 de dolari pe an, ceea ce făcea ca mulți cetățeni din clasa muncitoare să nu-și poată permite blugi noi atunci când blugii lor aveau rupturi sau găuri. Din cauza necesității de a avea haine durabile în munca manuală, blugii au fost asociați cu persoanele cu venituri mici și nu erau considerați la modă.

În 1873, Levi Strauss și Jacob Davis au obținut un brevet pentru o pereche de blugi nou concepuți, confecționați din denim, o țesătură rezistentă, dar confortabilă. Designul includea nituri din cupru și o etichetă din piele, un aspect care a devenit atât de popular încât au devenit o emblemă, putând fi clar deosebiți de toți ceilalți blugi de pe piață.

Blugii din denim erau folosiți de mulți ani, dar adăugarea niturilor din cupru a îmbunătățit durabilitatea care a câștigat aprecierea clasei muncitoare, de la muncitorii din fabricile de pe Coasta de Est, fermierii din Midwest și minerii de pe Coasta de Vest. În 1890, brevetul obținut de Strauss și Davis a expirat, iar alte mărci au început să producă propriile versiuni ale popularilor blugi.

Aveau să devină imaginea „vieții de cowboy”

Începând cu anii 1920 și 1930, a avut loc o schimbare în modul în care erau priviți denimul și blugii albaștri. Filmele au jucat un rol important în provocarea acestei schimbări, actorii și actrițele din filmele western îmbrăcați în blugi, precum John Wayne și Ginger Rogers, au devenit nume cunoscute și au romanțat „viața de cowboy”.

În anii 1940, raționalizarea din timpul celui de-al Doilea Război Mondial a adus schimbări în fiecare aspect al vieții americane, iar industria textilă nu a făcut excepție. Blugii au devenit o parte integrantă a imaginii pe care America o proiecta asupra restului lumii.

După cel de-al Doilea Război Mondial, au urmat anii 1950, un deceniu strict și conservator în America, iar denimul a căpătat o conotație negativă, în primul rând din cauza unor filme precum „Rebel Without a Cause” al lui James Dean, iar acest lucru a continuat și în anii 1960, când denimul a fost adoptat ca țesătură preferată în mișcarea de contracultură „hippie”. Decorarea blugilor a devenit populară în această perioadă, multe persoane împodobindu-și blugii cu imagini pictate, aplicații și petice.

Blugii rupți au devenit sinonimi cu culturile

Rupturile și găurile popularizate în acest deceniu au fost un simbol al furiei și al nonconformismului față de societate care au definit mișcarea punk rock. Blugii rupți au devenit sinonimi cu culturile disidente pe care gânditorii tradiționali le considerau proscrise de societatea normală. Din cauza acestei asocieri cu băiatul rău, generația Baby Boomer a acceptat această tendință ca pe o rebeliune împotriva părinților și a autorității.

În anii 1980, blugii rupți au devenit o apariție obișnuită în moda de lux. Atunci au început să apară și blugii de designer. Gloria Vanderbilt avea blugii ei, Jordache, Calvin Klein, toți marii designeri care făceau blugi cu spălare acidă, cu spălare cu piatră, pre-dezmembrați, pre-dezbrăcați.

Celebrități precum Madonna au început să poarte în mod obișnuit blugi rupți în spectacole și ședințe foto, iar anii ’90, în general, au fost foarte fragmentați în ceea ce privește moda.