Cum a putut, de fapt, Nadia Comăneci să fugă din România. S-a aflat abia acum

La 31 de ani de la fuga “Zeiţei de la Montreal” din România comunistă, încă apar detalii despre evenimentul care a stârnit atâta rumoare în noiembrie 1989. Abia acum s-a aflat adevărul despre trecerea graniţei în Ungaria a Nadiei Comăneci.

La 28 de ani, Nadia Comăneci era prizoniera comunismului

Deşi era celebră în întreaga lume după recordul absolut în gimnastică de la Montreal (1976), Nadia Comăneci se afla, în 1989, în situaţia în care nu mai avea voie să participe la competiţiile din afara graniţelor României. Ordinul era dat de sus, iar gimnasta se simţea captivă.

„Eram destul de tânără și nu înțelegeam ce se întâmpla în jurul meu. N-aveam permisiunea să circul nici măcar prin Europa. Nu că nu îmi păsa, dar pur și simplu nu conta. Odată cu înaintarea în vârstă, am început să mă întreb dacă mai vreau să trăiesc în acele condiții. Dacă există vreo soluție mai bună sau dacă trebuie să fiu fericită cu mediocritatea. Mulți oameni au ales să plece, sunt mulți români care au fugit, doar că nu erau atât de cunoscuți ca mine”, spunea Nadia, în urmă cu ceva ani.

Decizia a venit repede, nu era timp de gândire. În noiembrie ’89, era antrenoare de junioare la Giurgiu şi abia implinise 28 de ani. În timpul unei petreceri ţinute în casa unui amic, cunoaşte câţiva români care plecaseră cu ani în urmă în Statele Unite ale Americii şi deveniseră cetăţeni americani. Printre ei era şi Constantin Panait, care ajutase mai multe persoane să iasă din ţară.

„Era de înălțime medie, șaten și cu mustață. Părea de treabă și putea fi crezut, deoarece era deja cetățean american”.

Nu spune părinţilor. Nu vrea să îi pună în pericol, însă are nevoie de ajutor pentru a nu da de gândit autorităţilor aşa că apelează la ajutorul fratelui ei. În noaptea de 27-28 noiembrie, în timpul unei petreceri date special pentru a distrage atenţia Securităţii, Nadia iese din ţară, într-o zonă apropiată satului Pordeanu (Beba Veche).

Nadia Comăneci: “Îmi amintesc solul îngheţat de sub tălpi”

„Când am pășit în noapte, am pus mâna pe umărul celui din față, deoarece imediat ce am părăsit casa nu am mai văzut nimic. Îmi amintesc de solul de sub tălpi, era înghețat și alunecam din când în când”.

După câteva ore petrecute într-un hotel din Ungaria, pleacă spre Austria, apoi ia primul avion spre o viaţă nouă, în SUA.

„Trebuiau escaladate șapte rânduri de sârmă ghimpată și, deși nu-mi amintesc cum s-a întâmplat, m-am umplut de tăieturi”.

Ce ar fi putut zădărnici evadarea gimnastei de 10

Valentin Vasile, cercetător al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, a publicat o carte în care dezvăluie lucrurile care ar fi putut strica planurile Nadiei de a ieşi din ţară – ”Printre sportivi. Acțiunile Securității în problema «Sport»”.

”De la momentul respectiv (14 noiembrie) și până la părăsirea țării, cei doi (Nadia şi Panait) nu s-au mai despărțit. Pe parcursul celor două săptămâni, persoanele vizate s-au plimbat în voie pe la munte ori au sosit la Sânnicolau Mare, unde s-a chefuit mai multe zile (un obicei al celor care se pregăteau să părăsească România și cunoscut de aparatul de Miliție)”, a menționat Vasile în cartea sa.

Operaţiunea “Corina”, aşa cum era numit sistemul de urmărire al gimnastei, a dat greş pentru că securiştii nu au reuşit să anticipeze următoarele mişcări ale Nadiei Comăneci. Nu şi-au dat seama ce urma nici măcar când aceasta şi-a cedat maşina şi casa rudelor sale. Se pare că ofiţerul informativ se afla în concediu de odihnă şi nu a reacţionat la niciun indiciu.

“Nadia Comăneci se afla în anturajul a doi cetățeni străini (al doilea era Aurel Talpoș, un însoțitor al lui Panait n.r.) și a altor persoane din urbea timișeană. Ofițerul se afla în concediu de odihnă (…) și nu a reacționat în nici un fel”.

După aflarea veştii că marea sportivă a evadat, cea care era vinovată de întreaga situaţie a oferit o explicaţie în scris mai marilor Securităţii.

”Mă fac vinovată de faptul că nu am raportat șefului de serviciu sau altor cadre cu funcție de conducere informațiile obținute și nici nu am aprofundat datele respective pentru a cunoaște atitudinea și preocupările elementelor în cauză.”