Cu ce se ocupă acum Mona Muscă? Uneori, imaginea de politician cu coloană vertebrală și cea ascunsă nu se îmbină aproape niciodată. Sunt și excepții de la regulă, dar nu așa a fost și cazul fostului politician PNL, Mona Muscă. Până la un anumit moment, fosta Ministru al Culturii din guvernul Tăriceanu, părea a fi politicianul perfect. Asta până într-o zi, când, de fapt, s-a aflat că fusese colaboraționist al Securității lui Ceaușescu. Scandalul care a urmat a scos-o pe Mona Muscă pe ușa din dos a politicii românești.
Poate puțini își mai aduc aminte de fostul politician PNL, și fost Ministru al Culturii, Mona Muscă. Cu un trecut, aparent, curat, Mona Muscă intra în politica post-decembristă la începutul anului 1995, direct în poll-position în cadrul PNL.
Ca o ironie, avea să conducă, timp de un an, Departamentul de Imagine și Mass-Media al PNL, iar din 1996 devine membru în Biroul Permanent al PNL, Coordonator al Departamentului de Imagine și Mass-Media al PNL.
Ascensiunea acesteia va continua, ocupând funcția de vicepreședinte al PNL pe direcția strategică, parteneriatul cu societatea civilă, timp de 4 ani, până în 2000, ulterior, între 2001 și 2005, fiind membru al Biroului Executiv al PNL, dar și deputat până în 2004.
Punctul culminant al carierei sale politice avea să vină odată cu numirea lui Călin Popescu Tăriceanu ca premier. Este momentul în care Monica Muscă devine propunerea pentru Ministerul Culturii.
Specialiștii în gestionarea imaginii publice vorbesc de două coordonate de bază: „vizibilitatea” subiectului și „reputația” acestuia. Subiectul poate fi o persoană publică, o companie, un partid politic, o instituție sau o țară.
Este cunoscut faptul că vizibilitatea în sine nu contribuie la îndeplinirea obiectivelor manageriale, politice sau geopolitice ale subiectului. În acest scop, vizibilitatea trebuie să meargă mână în mână cu o bună reputație. Dar ce înseamnă, de fapt, o bună reputație?
„Valoarea de bază și scopul final al politicii de imagine este credibilitatea. Din păcate, nimic nu este mai misterios în domeniul comunicării publice decât credibilitatea subiectului.
Atunci când intrăm pe tărâmul credibilității, trecem granița dintre chimie și alchimie. Formula credibilității este „piatra filosofică” a Relațiilor Publice.
Dacă ar fi o formulă științifică s-ar preda în școli.”, spunea un mare specialist în PR.
Aici, am făcut această devagație, pentru că imaginea politicianului perfect în acel moment, anii 2000, era asimilată cu numele Monei Muscă.
În toți anii de activitate politică, Mona Muscă a muncit extrem de mult la imaginea sa (apropos de definițiile de mai sus). Încercările ei de a-și ascunde trecutul se pare că au fost, totuși, în zadar.
Anul 2005 aduce și primele mari semne de întrebare, cu privire la trecutul politicianului. Deși informațiile nu aveau o bază solidă, ele au început să șubrezească credibilitatea Monei Muscă, deja în guvernul Tăriceanu, la Ministerul Culturii.
Ne întoarcem pentru un moment în 1999, când pe baza Legii 187/1999 cu modificările ulterioare, se înființează Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS). Singurul scop al acestei instituții era punerea la dispoziția cetățenilor români a dosarelor și documentele întocmite de fosta Securitate până la data de 22 decembrie 1989.
Revenind la Mona Muscă și mergem în 2006, când era finalizată acțiunea de transfer la C.N.S.A.S. a 1.600.000 de dosare. Același an este și cel al marilor dezvăluiri făcute de Lavinia Șandru, pe atunci deputat al Partidului Inițiativa Națională.
Lavinia Șandru ieșea public și anunța că „dosarul Mona Muscă a ajuns pe masa de lucru a CNSAS”, în august al acelui an. La nici câteva ore de la aceaste informații, Mona Muscă declara:
„Sunt surprinsă de declaraţia doamnei deputat Lavinia Sandru. CNSAS-ul nu m-a contactat în legătură cu vreun document sau dosar care să mă privească.
Nu cunosc ce ar putea să conţină arhivele fostei Securităţi în legătură cu mine. Am făcut demersuri la CNSAS pentru a determina existenţa şi natura presupuselor documente.
Principiul transparenţei ne impune tuturor oamenilor politici să procedăm în acest fel.”, afirma Mona Muscă.
La nici o săptămână, BPCPNL lua decizia, pe 14 august 2006, de a-i retrage sprijinul politic și este exclusă din PNL, iar acuzațiile se dovedeau a fi reale.
Vezi aici: Decizia CNSAS de colaborare cu Securitatea – Mona Muscă
Astăzi, ajunsă la venerabila vârstă de 73 de ani, Mona Muscă spune că „M-am retras din viața politică, dar și din viața publică. Este o decizie definitivă și nu revin asupra ei”.
În ultimii ani s-a rezumat la apariții la evenimente culturale, de lansări de carte, retrăgându-se undeva, în județul Harghita.
Întrebată de jurnaliștii Digi24 dacă s-a mutat din Capitală, Mona Muscă declară „Nu, nu m-am mutat din București, încă avem casa la București.”
Fostul politician s-a retras, alături de soț, cercetătorul și inginerul chimist Gavril Muscă, în vârstă de 84 de ani. Cei doi sunt împreună de mai bine de 40 de ani.