Copilul ucis de securiștii lui Ceaușescu. Elevul care a îndrăznit să lupte împotriva sistemului

Copilul ucis de securiștii lui Ceaușescu. Elevul care a îndrăznit să lupte împotriva sistemului
Copilul ucis de securiștii lui Ceaușescu. Elevul care a îndrăznit să lupte împotriva sistemului

România comunistă, cea în care unii dintre noi ne-am născut și ne-am trăit o bună parte din viață, încă mai ascunde secrete tragice, dramatice, evenimente despre care nimeni nu mai vreau sau nu mai poate povesti. Cert este că s-au întâmplat atrocități iar subiectul despre care discutăm a fost unul dintre ele.

Copilul ucis de securiștii lui Ceaușescu

Mugurel Iulian Călinescu s-a născut în Botoșaniul anului 1965, în plină perioadă comunistă, și până la momentul dispariției, a fost crescut cu valori umane reale și principii morale sănătoase. Avea 16 ani atunci când a decis că trebuie să vorbească, în felul său, despre ce se întâmplă și să strige în mulțime despre libertate, pâine și dreptul la viață. Era o zi de octombrie a anului 1981, în data de 18, când Mugurel, un tânăr plăpând a decis că trebuie să scrie pe pereții clădirilor din Botoșani ”Jos Comunismul”. Ca el, au mai fost și alții, chiar în perioada aia, dar drama acestui tânăr este unică.

Copilul ucis de securiștii lui Ceaușescu. Elevul care a îndrăznit să lupte împotriva sistemului
Copilul ucis de securiștii lui Ceaușescu. Elevul care a îndrăznit să lupte împotriva sistemului

Elevul care a îndrăznit să lupte împotriva sistemului

Povestea lui Mugurel începe, așadar în data de 18 octombrie 1981, când, aflându-se pe Bulevardul ”Lenin”, se oprește în fața unui bloc, scoate o bucată de cretă și scrie ”Vrem libertate și dreptate”. Din acel moment viața lui se va schimba total, când Mugur Călinescu, elev în clasa a XI-a B la Liceul ”August Treboniu Laurian”, care locuia cu mama, Rodica Uncescu, vânzătoare, devine ”reacționarul veninos”, la numai 16 ani. Operațiunea Securității Statului, care-l avea ca subiect pe Mugurel, se numea ”Operațiunea Panoul”, iar în dosarul acestuia scria:

”În rândul colegilor și al cadrelor didactice este cunoscut ca un elev mediocru, deși în general dotat intelectual, este comod și nu-și valorifică posibilitățile pe care le are. Este o fire interiorizată și retrasă, calm, cu un anturaj restrâns. Cu prilejul cercetării faptei, a adoptat o poziție sinceră, reunoscând fără rețineri că este autorul inscripțiilor, precum și datele, conținutul și locurile în care acestea au fost efectuate”.

Dar lucrurile aveau să devină și mai dramatice, odată cu eliberarea puștiului, condiționată și, în același timp, fiecare lucru pe care avea să-l facă de-acum în colo, avea să fie turnat de către doi dintre colegii de clasă, cât și de profesori, printre aceștia și profesorul de atelier, Frumosu Olaru, care primește 200 de lei, pentru fiecare ”notă”. Mircea Cașcaval, vecin, lasă Securitatea să intre la el în casă, se se instaleze acolo, pentru a-l putea fila mai bine pe Mugurel, deranjul costând 500 de lei. Cu alte cuvinte, odată instalat sistemul I.C.D.T. (ascultarea discuțiilor interioare cu ajutorul telefonului), în casă, Mugurel avea să ”spună” tot celor de la Securitate. Tânărul este eliberat din arestul Miliței botoșenene, cu condiția de a se prezenta la interogatorii de două ori pe săptămână, fiind obligat, la fiecare întâlnire, să consume ”cafea”, apoi, petrece ore în șir în fața unei lămpi ciudate, cu un bec ”altfel”. Peste ani, Ion Mihai Pacepa, șeful spionajului românesc, avea să declare că dispozitivul se numea ”Radu”. O armă radioactivă, folosită de către cei de la Securitate pentru ”asasinate lente”.

Lucrurile nu se opresc aici, iar adevărata dramă începe când tatăl său se transformă în anchetator. Mugur, un puști de 16 ani, calm, coerent, cu ideile puse cap la cap, îl înfruntă. El e cel care dă dovadă de maturitate, nu invers!

”Tatăl: Ce-ai vrut să faci prin asta? Să răstorni guvernul?

Mugurel: Cum să răstorn guvernul? Ce, prin asta pot să răstorn guvernul?

Tatăl: Ai cerut ajutor de la sindicate, ai cerut ajutor de la ”Europa Liberă?”

Mugurel: Ce ajutor? N-am cerut niciun ajutor.

Tatăl: Pentru cine ai făcut asta?

Mugurel: Pentru oamenii din România!

Tatăl: Cine voiai să citească mesajele?

Mugurel: Oamenii care trec pe stradă.”

Dosarul de urmărire al tânărului insurgent este închis în august 1982. Securitatea s-a făcut destul de râs pentru că întreg aparatul fusese pus pe jar de către un minor, poate și altele, neștiute, dar ăsta e numărul ”oficial”. Cu șase ani înaintea revoltelor de la Brașov, cu opt înaintea gestului lui Liviu Cornel Babeș, cel care-și dădea foc pe pârtie pentru a atrage atenția asupra ororilor comuniste, un tânăr de 16 ani se luase la luptă cu un sistem satanic, înarmat doar cu o cretă forestieră, cu un conținut mare de ceară, folosită de pădurari la însemnarea arborilor, ca să dureze mai mult indiferent dacă plouă, bate vântul ori ninge.

Mugur, la trei săptămâni de la începerea urmării și a anchetei, începe să se simtă rău iar pe corp încep să-i apară pete ciudate, roșii. A mers la controlul de dinaintea luării la oaste. Acolo a aflat că are leucemie, după care l-au dus la Iași, l-au aruncat pe un pat stingher și, acolo, s-a stins la 19 ani și 9 luni, pe 13 februarie 1985. Mama lui, Rodica Uncescu, după 1990, a pornit un proces lung, iar în 2008 statul a recunoscut calitatea definitivă a lui Mugur Călinescu, eroul de 16 ani, de ”luptător împotriva regimului totalitar”. Rodica Uncescu s-a stins în 2016, după o viață crudă. A fost înmormântată lângă fiul ei, în Cimitirul ”Pacea” din Botoșani.