Conjugarea corectă a verbelor a fi și a vrea

Joi, 23 iunie, au fost publicate mediile și notele la examenele pentru Evaluarea Națională 2022. Pentru elevii claselor a VIII-a și părinții lor, afișarea rezultatelor a fost moment de bucurie sau de tristețe. Potrivit Ministerului Educației, au fost multe medii de 10, cu toate că promovabilitatea este extrem de scăzută. Însă, proba scrisă la Limba și Literatura Română le-a dat unora mari bătăi de cap. Conjugarea verbelor „a fi” și „a vrea” a fost mult prea grea.

Două verbe au creat probleme la Evaluarea Națională 2022

S-au afișat notele și mediile la Evaluarea Națională 2022. Ministrul Sorin Cîmpeanu a anunțat multe medii de 10, dar promovabilitatea rămâne extrem de scăzută. Conform datelor Ministerului Educației, au fost 221 medii de nota 10. La Limba română, 810 elevi au obținut notă maximă, în timp ce la matematică au fost 2966 de elevi cu nota 10.

„Au fost 810 note de 10 la limba română și 2966 note de zece la matematică. Dacă ne raportăm în urmă cu doi ani în 2020 aveam 4700 de note de 10 la limba română. La matematică aveam 2966 medii de 10, în 2013 au fost 11.000 de medii de 10”, a transmis ministrul Sorin Cîmpeanu.

Deși unii absolvenți consideră științele exacte mult mai grele, iată că limba română a dat mari bătăi de cap. Elevii nu au știut să conjuge corect verbele „a fi” și „a vrea”.

Conjugarea verbului „a fi” în limba română

Infinitiv:      Infinitiv Lung

fi                  fire

Participiu   Gerunziu

fost              fiind

Imperativ persoana a doua: fii (singular); fiți (plural)

Prezent: eu sunt; tu ești; el/ea este; noi suntem; voi sunteți; ei/ele sunt

Conjunctiv prezent: eu (să) fiu; tu (să) fii; el/ea (să) fie; noi (să) fim; voi (să) fiți; ei/ele (să) fie

Imperfect: eu eram; tu erai; el/ea era; noi eram; voi erați; ei/ele erau

Perfect simplu: eu fui; tu fuși; el/ea fu; noi furăm; voi furăți; ei/ele fură

Mai mult ca perfectul: eu fusesem; tu fuseseși; el/ea fusese; noi fuseserăm; voi fuseserăți; ei/ele fuseseră

Conjunctiv perfect: eu să fi fost; tu să fi fost; el/ea să fi fost; noi să fi fost; voi să fi fost; ei/ele să fi fost

Condițional prezent: eu aș fi; tu ai fi; el/ea ar fi; noi am fi; voi ați fi; ei/ele ar fi

Condițional perfect: eu aș fi fost; tu ai fi fost; el/ea ar fi fost; noi am fi fost; voi ați fi fost; ei/ele ar fi fost

Perfectul compus: eu am fost; tu ai fost; el/ea a fost; noi am fost; voi ați fost; ei/ele au fost

Viitor: eu voi fi; tu vei fi; el/ea va fi; noi vom fi; voi veți fi; ei/ele vor fi.

Conjugarea verbului „a vrea” în limba română

Infinitiv        Infinitiv Lung
vrea               vrere
Participiu     Gerunziu
vrut                vrând

Prezent: eu vreau; tu vrei; el/ea vrea; noi vrem; voi vreți; ei/ele vor

Conjunctiv prezent: eu (să) vreau; tu (să) vrei; el/ea (să) vrea; noi (să) vrem; voi (să) vreți; ei/ele (să) vrea

Imperfect: eu vream; tu vreai; el/ea vrea; noi vream; voi vreați; ei/ele vreau

Perfect simplu: eu vrui; tu vruși; el/ea vru; noi vrurăm; voi vrurăți; ei/ele vrură

Mai mult ca perfectul: eu vrusesem; tu vruseseși; el/ea vrusese; noi vruseserăm; voi vruseserăți; ei/ele vruseseră

Conjunctiv perfect: eu să fi vrut; tu să fi vrut; el/ea să fi vrut; noi să fi vrut; voi să fi vrut; ei/ele să fi vrut

Condițional prezent: eu aș vrea; tu ai vrea; el/ea ar vrea; noi am vrea; voi ați vrea; ei/ele ar vrea

Condițional perfect: eu aș fi vrut; tu ai fi vrut; el/ea ar fi vrut; noi am fi vrut; voi ați fi vrut; ei/ele ar fi vrut

Perfectul compus: eu am vrut; tu ai vrut; el/ea a vrut; noi am vrut; voi ați vrut; ei/ele au vrut

Viitor: eu voi vrea; tu vei vrea; el/ea va vrea; noi vom vrea; voi veți vrea; ei/ele vor vrea.