Conacul aflat la doar 40 de km de Bucureşti care te face să uiţi de cel din Mogoşoaia. Puţini ştiu de el, dar este de o frumuseţe rară

Undeva, foarte aproape, te poți teleporta în timp, doar prin simpla prezență în conacul aflat la doar 40 de km de Bucureşti care te face să uiţi de cel din Mogoşoaia, și despre care puţini ştiu, dar este de o frumuseţe rară.

Istoria se simte în fiecare colț la conacul aflat la doar 40 de km de Bucureşti

Undeva în secolul al XVIII-lea, foarte aproape de București, a existat un boier extrem de bogat, care avea să poruncească construirea unui conac aparte, în stilul bârncovenesc, și care ar putea intra în lista cu cele mai frumoase conace din România.

Datele istorice spun că proprietarul acestui loc era un mare vornic al Târgoviștei, pe numele său Gavril Drugănescu. Conacul avea să fie ridicat în județul Giurgiu, mai exact în comuna cunoscută sub numele de Florești-Stoenești, la 40 de km de București.

Cum arată conacul lui Drugănescu

Așa cum precizam, conacul de vis avea să fie consturită în stilul calsic românesc, inițiat de marele domnitor Constantin Brâncoveanu, care astăzi se află în lista monumentelor istorice, încă din 2015. A existat și un proiect de reabilitare a întregii zone de teren, inclusiv conacul, sub numele de „Centrul pastoral cultural Conacul Gavril Drugănescu”.

Conform atestărilor oficiale, Gavril Drugănescu poruncea construirea acestui loc între anii 1710-1715, despre care s-a scris în mai multe cărți de specialitate, și despre care Preasfinţitul Ambrozie, episcopul Giurgiului scria că este locul din România spectaculos:

„Ridicat între anii 1710-1715 de către Gavril Drugănescu, mare vornic de Târgovişte, situat în partea de sat a Stoeneştilor, numită Drugăneşti, după numele ctitorului, acest ansamblu cu linii arhitectonice elegante şi îndrăzneţe se situează în rândul palatelor brâncoveneşti de la Mogoşoaia şi Potlogi, având aceeaşi calitate şi acelaşi stil: zidărie din cărămidă, coloane din piatră şi capiteluri frumos sculptate, prezenţa unei logii pe spate şi a unui foişor în partea dinspre nord, toate dominate de armonie şi echilibru”, spune PS Ambrozie.

De la Drugănescu, la Știrbey, și la comuniști

După aproape 200 de ani de la finalizarea construcției, conform datelor, Marina Maria Știrbey va cumnpăra conacul în 1939, dar la scurtă vreme avea să părăsească locul, totul intrând într-o perioadă de declin, până când autoritățile locale luau decizia de a-l transforma în muzeu, devenind pentru o scurtă perioadă „Muzeul Dunării”.

Conacul a mai avut parte de o reabilitre, după venirea comunștilor, între 1965- și 1967, după care va fi lsat de izbeliște, intrând, din nou, într-o degradare profundă.

După 1989, clădirea istorică intra într-un amplu proces de refacere, prin efortul Protoieriei Bolintin și cu sprijinul Episcopiei Giurgiului, în 2012, iar după restaurarea completă, așa cum precizam, devine „Centrul pastoral cultural Conacul Gavril Drugănescu”.