Comoara neprețuită din România, pe care multe popoare ar vrea sa o mai aibă. Străinii sunt cu ochii pe noi

Mii de acri de natură neatinsă, conservare și liniște, într-un continent care a distrus aproape toată sălbăticia. România are oaze de liniște, considerate de prințul Charles ”o comoară naturală neprețuită”.

Comoara neprețuită a România

Locuri, oameni și comori. Sălbăticia din masivul Făgăraș a rămas una dintre bogățiilor românilor. De altfel, și străinii recunosc că, deși în multe domenii suntem în urma altor state, în ceea ce privește frumusețile naturii, România încă are multe de arătat. Peste hotare am fost lăudați în cotidianul american The New York Times pentru superba regiune din România – Transilvania. Într-un clasament cu cele mai frumoase 52 de destinații pe care să le vizitezi în 2020, oaza noastră de liniște a primit locul 50.

Pentru a experimenta o bucată de sălbăticie reală, fără a fi nevoiți să mergeți până la capătul pământului, nu căutați mai departe de România, notează cei de la The New York Times.

Parcul Național Domogled-Valea Cernei ori masivul Făgăraș, toate oferă celor care calcă aceste locuri o experință unică. Mii de acri de natură neatinsă, alături de posibilități nenumărate de drumeții, camping, înot sub cascade. Multe drumuri din Peninsula Balcanică încă adăpostesc o floră și o faună incredibile. De asemenea, și Transfăgărășanul, chiar dacă este doar un dum, este o destinație în sine pentru pasionații de mașini.

Pădurile țării, secerate fără milă

Cu toate acestea, în ciuda eforturilor organizațiilor de protecție și conservare a mediului, dar și a unor personalități, printre care se numără și prințul Charles, care a numit meleagurile ”o comoară naturală neprețuită”, despre care a spus că se află ”într-un continent care a distrus aproape toată săbătăcia”, în pădurile din țara noastră se continuă exploatarea, deseori ilegală.

Pe drumurile de munte, TIR-urile trec unul după altul. Inconștient, cu bună credință, omul e încântat, crezând că vin străinii și ne prelucrează lemnul. De drept, ceea ce se întâmplă de fapt poate fi rezumat simplu: străinii vin în țara nostră, fac afaceri prospere, iar noi le dăm o mână de ajutor, le tăiem lemnele, le transportăm până la depozite. În urma noastră…se alege praful.