Cine sunt Ancuța Bodnar și Simona Radiș, sportivele care au adus aurul olimpic pentru România de la Tokyo. Povestea unor campioane

Ancuța Bodnar și Simona Radiș au adus primul aur olimpic pentru România la JO 2020. Componentele echipajului de dublu vâsle s-au impus într-o manieră entuziasmantă în finala probei, reușind și un nou record olimpic. Necunoscute, practic, marelui public, cele două sportive ascund în spatele acestei reușite o viață trăită cu palme bătătorite, muncă titanică și visuri care astăzi s-au împlinit.

Cine sunt Ancuța Bodnar și Simona Radiș, sportivele care au adus aurul olimpic pentru România de la Tokyo

Ancuța Bodnar și Simona Radiș sunt noile eroine ale României. Ele au adus prima medalie de aur pentru țara noastră la Jocurile Olimpice de la Tokio. Componentele echipajului de dublu vâsle s-au impus într-o manieră categorică în finala probei, reușind și un nou record olimpic. Ele au cucerit, cu acest prilej, cea de-a 90-a medalie de aur din istoria participării României la Olimpiade. Cele două sportive sunt aproape necunoscute marelui public, fiind parte a unui sport care nu devine vizibil decât cu ocazia Jocurilor Olimpice.

Ambele sportive au vârsta de 22 de ani și sunt originare din Moldova. Ancuţa Bodnar este originară din județul Suceava, comuna Vatra Moldoviței, în timp ce Simona Radiș este din Botoșani. Au descoperit canotajul la aceeași vârstă, 14 ani. Dacă Bodnar e legitimată la clubul Dinamo, Radiș este componenta cllubului Steaua. dar lotul național de canotaj le-a adus împreună. Cele două concurează în competițiile majore din anul 2019 când au și devenit vicecampioane mondiale la dublu vâsle. Ele sunt și campioane europene, titluri cucerite în 2020 și 2021.

Povestea unor campioane: „Uneori ajungem și la carne vie în palme”

Simona Radiș a fost portdrapelul României, alături de înotătorul Robert Glință, la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice. Abia atunci numele său a fost ceva mai cunoscut marelui public. Dar dincolo de luminile rampei pulsează o muncă sisifică, de fiecare zi. Din 2019, de când cele două concurează împreună, ele s-au pregătit câte 11 luni pe an, fără pauze ori vacanțe. Un singur gând a contat: aurul olimpic.

Mâinile canotorilor suferă, dar nu mereu. Când începem sezonul de vâslit în special, facem bătături și sunt foarte dureroase, uneori ajungem și la carne vie în palme. Trebuie să suportăm, avem grijă de ele, ne dăm cu cremă. Uneori ne încurcă la antrenament, pentru că este foarte greu să ții rama și vâsla, dacă ai dureri foarte mari, dar noi suntem învățați cu asta și nu ne plângem. Dimpotrivă, ne mândrim cu mâinile noastre”, a explicat Simona Radiș ce înseamnă suferința, într-un interviu acordat în urmă cu ceva timp pentru Steaua TV.

Nu au contat arșița, nici ploaia, nici gerul. Nici oboseala ori momentele de deznădejde. Nici condițiile de pregătire, în condițiile în care pe lacul Snagov trebuie să te ferești de ambarcațiunile rapide și luxoase ale îmbogățiților vremurilor. Tot ce a contat a fost visul pe care-l aveau de urmat. Aveau 20 de ani când s-au înhămat la atingerea acestui „Everest” sportiv. După 2 ani, Ancuța Bodnar și Simona Radiș l-au cucerit. Sunt campioane olimpice, iar tricolorul românesc a fost ridicat pe cel mai înalt catarg pentru ele. Pentru munca lor de aproape o viață. Iar asta nimeni nu le-o mai poate lua.

Din 2019 am intrat în barca de dublu vâsle şi de atunci am rămas în aceeaşi formulă. Au fost doi ani de muncă continuă, fără pauză, fără vacanţe. Am muncit mereu pentru acelaşi vis. Chiar dacă Olimpiada s-a amânat cu un an, noi am continuat să ne pregătim şi să muncim. Ne-am antrenat singure acasă în timpul pandemiei şi parcă eram unite prin acelaşi lucru. Am dat ce am avut mai bun noi azi ca să împlinim munca acestor ani”, a declarat Ancuţa Bodnar la finalul cursei, conform Agerpres.