Cine este Florin Niță, eroul meciului cu Germania. Ce secrete dureroase ascunde

de: Alexandra Chivu
30 03. 2021

Florin Niță este omul meciului dintre România și Germania. Cine este eroul luptei din 29 martie. Secretele dureroase ale titularului în poarta naționalei. A rămas fără părinți, fără casă, era atacat de drogați și a muncit într-o fabrică de cozonaci.

Florin Niță, omul meciului cu Germania. Cine este și ce secrete dureroase ascunde

Nemții s-au impus la limită pe Arena Națională, iar asta datorită prestației incredibile a succesorului lui Ciprian Tătărușanu. Golkeeper-ul celor de la Sparta Praga a uimit cu paradele sale, care au făcut ca diferența de scor să fie redusă la minimum, 0-1. Niță a fost eroul meciului din preliminariile CM2022. El are o poveste emoționantă. Episodele crunte sunt povestite chiar de el, în momentele rare în care a decis să-și deschisă sufletul în fața suporterilor.

„Țin minte că eram cu degetele înghețate în teniși. Toți aveau ghete cu crampoane și eu nu aveam, eram în teniși. Și puneam pungi și eram varză, dar tot stăteam acolo pe teren. Nu am avut, a trebuit să trag, să strâng din dinți ca să ies din… Să-mi îndeplinesc visul”, a povestit Niță.

Cel mai greu moment al vieții

„Atunci când am rămas singur! Singur, singur…. Fără părinți, fără bunici, fără nimeni. Atunci am luat viața-n piept de unul singur….Mai era sora mea, dar ea are familia ei, nu puteam să stau pe capul ei.”

Cum a rămas fără casă

Prin 2005, o femeie a păcălit-o pe mama, luându-i casa, și am fost nevoiți să ne mutăm cu chirie, într-o locuință situată pe strada Livezilor, una dintre cele mai rău famate zone ale Ferentariului. Nu am putut sta acolo mai mult de un an, pentru că era dezastru total. Nu exista săptămână în care să nu fiu nevoit să mă iau la bătaie cu drogații, care se legau de mine fără motiv. A fost un coșmar! Doar Dumnezeu și pasiunea mea pentru fotbal m-au ajutat să trec peste toate aceste momente.”

Munca în fabrica de cozonaci

„Da, ambalam cozonacii! Nu m-am dat niciodată la o parte de la muncă și nu e nicio rușine să mergi să muncești, să câștigi bani, să ai un drum. Când rămâi al nimănui, te gândești lângă cine să stai, cu cine să vorbești. Chiar dacă eram un copil când mi-am pierdut tatăl, mă gândeam că trebuie să stau lângă cineva care să-mi poată da ceva de mâncare…”