Cine au fost cu adevărat secuii, cei care vor acum autonomie. Originea învăluită în mister

Secuii sunt consideraţi parte a naţiunii maghiare. În timp, avangarda invaziei ungureşti în Europa a fost prezentată ca o naţiune diferită, dar maghiarizată din punct de vedere religios şi lingvistic. Până acum, originea acestei populaţii din zona arcului carpatic stârneşte controverse. Sunt avansate multe ipoteze asupra rădăcinilor etnice, variind de la moştenirea turcică până la cea scitică.

Cine au fost cu adevărat secuii, cei care vor acum autonomie. Originea învăluită în mister

Secuii sunt o minoritate etnică din ţara noastră, care locuieşte zona de sud-est a Transilvaniei. Se consideră că secuii fac parte din grupul etnic şi cultural maghiar. Vorbesc un grai maghiar, dar au obiceiuri şi tradiţii care-i individualizează. Originea lor este puţin cunoscută şi este un subiect de vii controverse.

Se cunoaşte că au venit în Europa odată cu maghiarii, în secolul X, şi mai apoi în secolul al XII-lea au colonizat zona de sud-est a Trasilvaniei. La fel ca maghiarii, au fost călăreţi războinici. Teoriile asupra originii secuilor au fost politizate sau etnicizate istoriografic atât de români, cât şi de unguri.

Secuii aveau o identitate aparte, diferită de cea a ungurilor

Secuii sunt amintiţi în toate cronicile maghiare medievale. Pentru Bonfinius, Simon de Keza sau Possevină, secuii aveau o identitate aparte, diferită de cea a ungurilor. Aveau un alt fel de port. Pentru cronicari, secuii erau triburi diferite, care au ajuns să vorbească maghiara, după secole de convieţuire cu ungurii.

De altfel, ei sunt consideraţi avangarda neamurilor maghiare în cucerirea Pannoniei, a Transilvaniei, dar şi în alte războaie purtate de triburile lui Arpad. Potrivit acestei teorii, vin în Europa odată cu ungurii în secolul al X-lea. Ca şi maghiarii, sunt războinici călări, pricepuţi în a trage săgeţi din goana calului. Iniţial au fost o populaţie de frontieră, apreciată pentru calităţile lor de războinici, care locuia în prisăci de-a lungul frontierelor regiunii dominate de maghiari.

Secuii au ajuns în Transilvania în anul 1150

În anul 1150 ajung în zona de sud-est a Transilvaniei, unde sunt aşezaţi de regii maghiari pentru a apăra trecătorile Carpaţilor şi pentru a extinde dominaţia maghiară în zonă. Capacitatea militară i-a transformat într-o naţiune privilegiată în Transilvania. Organizarea lor era în triburi. Fiecare trib a ocupat o regiune şi au întemeiat sate.

Au fost şapte triburi secuieşti având şapte scaune secuieşti. Secuii erau conduşi de un comite al secuilor. ”Erau o comunitate bine organizată de războinici care trăiesc din creşterea vitelor„, spunea Pal Engel.

Secuii şi-au păstrat şi autonomia şi obiceiurile. Dovadă sunt instituţiile secuieşti, portul, dansurile, precum şi alte elemente etnografice. S-au stabilit în sud-estul Transilvaniei, dar şi în apropierea cetăţii de la Turda. În 1250 sunt deja atestaţi într-o cartă regală maghiară, când participă conduşi de contele Sibiului, alături de saşi, români şi pecenegi la asediul Vidinului în 1210.

Originea etnică a secuilor, necunoscută

Originea etnică a secuilor este necunoscută. Primele supoziţii au fost avansate de cronicarii medievali. De exemplu Simon de Keza credea că secuii sunt de fapt urmaşii hunilor rămaşi în stepele Pannoniei.

”Mai rămăseseră dintre huni trei mii de bărbaţi, care au scăpat cu fuga din războiul Crimildin şi care, temându-se de popoarele din Apus, au rămas tot timpul în câmpia de la Chigla, până în vremea lui Arpad. Aceştia aici nu s-au chemat Huni, ci Zaculi. Căci aceşti Zaculi sunt rămăşiţe ale Hunilor care, când au aflat că Ungurii se întorc din nou în Pannonia, le-au ieşit în cale, când se întorceau, în Ruthenia şi, după ce au cucerit împreună Pannonia, au dobândit o parte din aceasta, însă nu în câmpia Pannoniei, ci, vecini cu blakii, au avut aceeasi soartă în munţi”, scria Simon de Keza.

Secuii ar putea fi urmaţi ai avarilor

Alţi autori, printre care şi Sebestyen, au avansat  opinia că secuii sunt urmaşi ai avarilor.  ”Asemeni celţilor neromanizaţi care n-au participat la etnogeneza engleză, păstrându-şi propriul destin, nici aceşti urmaşi ai avarilor, alungaţi din Pannonia în Transdanubia, apoi peste Tisa, la „românii din munţii de zăpadă” (Jans Enikel) de trupele lui Carol cel Mare, nu au luat parte la etnogeneza ungară.

Colonizaţi ca aliaţi de regii de la Buda, cu 8-900 de ani în urmă mai întâi în Bihor, apoi în centrul Transilvaniei şi în final, în Carpaţii Orientali pentru a-i dispersa şi neutraliza pe români, ei şi-au păstrat în tot cursul Evului Mediu limba proprie, organizarea socială, tradiţiile, obiceiurile, portul, conştiinţa de sine”, scria profesorul doctor Mircea Dogaru în ”Unguri, secui, români, maghiari”.

De asemenea, secuii ar putea avea ca urmaşi sciţii

Alţi autori cred că secuii sunt urmaşi ai sciţilor. O dovadă folosită în acest sens este chiar numele secuilor, fiind asemănat cu cel al sciţilor, saka. Preotul Karacsoniy pe de altă parte afirma că secuii sunt de fapt urmaşii gepizilor, rămaşi pe teritoriul Transilvaniei.

”Strămoşii lor pot fi decelaţi printre grupurile etnice din ţinuturile chazarilor care, răsculându-se pe la anul 860 împotriva hanatului (de aici, substantivul colectiv kabar, adică „răsculat” „răzvrătit”), s-au alăturat celor şapte triburi maghiare, cu care vor ocupa Bazinul Carpatic. O ipoteză bine fundamentată afirmă că secuii sunt descendenţii grupului etnic bulgaro-turanic ce purta numele de eskil (esekel), cu toate că nu putem trece sub tăcere faptul că problema originii secuilor este una dintre enigmele istoriei ce se pare că nu va putea fi dezlegată cu adevărat”, preciza Jenő Szűcs în ”Transilvania văzută în publicistica istorică maghiară”.