Cele mai fascinante Revelioane la care a fost Mircea Dinescu. S-au prăjit cârnați pe un reșou într-un subsol (exclusiv)

Pentru românii din acele zile fierbinți ale Revoluției din 1989, Mircea Dinescu a reprezentat un reper important. Alături de regretatul Ion Caramitru, celebrul poet apărea, în primele zile ale revoltei de la București, pe micile ecrane ale Televiziunii Naționale. Astăzi este cunoscut pentru emisiuunile sale culinare, difuzate la Prima TV. Într-un moment inedit, Mircea Dinescu a povestit despre Revelioanele la care a participat de-a lungul anilor, unele din povești fiind chiar fascinante.

Mircea Dinescu, disidentul care a folosit satira pentru a critica lumea politică

Mircea Dinescu s-a născut într-o familie de muncitori, în 1950. În 1969 și-a terminat studiile secundare și s-a mutat la București. Și-a găsit un post de îngrijitor la sediul Asociației Scriitorilor din România și, în același timp, a studiat la Școala de Jurnalism Ștefan Gheorghiu.

În 1976 s-a alăturat redacției revistei „România literară”. A debutat ca poet la o vârstă foarte fragedă, publicând primele versuri, „Destin de Familie”,  în 1967, urmat, patru ani mai târziu, de volumul de poezii intitulat „Strigătul nimănui”.

În anii ’80, s-a distanțat tot mai explicit de politica lui Ceaușescu și, în timp ce operele sale au devenit tot mai populare, a fost supravegheat în permanență de Securitate. Când, în 1988, cenzura i-a respins poemul „Moartea citește ziarul”, lucrarea a fost publicată la Amsterdam.

La 17 martie 1989, Dinescu a acordat un lung interviu pentru „Liberation”, în care a criticat deschis politica guvernului. ca urmare a acestui interviu, a fost concediat de la „România literară”, exclus din partid și plasat în arest la domiciliu, sub controlul constant al poliției secrete.

Revelioanele comuniste petrecute de Mircea Dinescu

În primele zile ale Revoluției din 1989, Mircea Dinescu, deja disident cunoscut, devine un reper important al acelor zile fierbinți, alături de regretatul actor Ion Caramitru. Multe dintre evenimentele acelor zile aveau să fie povestite de Dinescu, la fel și Revelioanele.

”Nu-mi amintesc toate Revelioanele din viață”

În afară de momentele grele din perioada comunistă, și cele din zilele de 22 -25 decembrie 1989, Mircea Dinescu are și alte amintiri inedite, mai ales cele legat de Revelion. Într-un moment al destăinuririlor, Mircea Dinescu și-aduce aminte de Revelioanele petrecute în acei ani ai comunismului:

”Nu-mi amintesc toate Revelioanele din viață. Însă, când eram tânăr și venisem deja la București, stăteam într-un subsol amărât. Acolo mi-am petrecut cel puțin un Revelion. Sau două!

Îmi amintesc că am dat o fugă acasă la părinți, la Slobozia, și am luat de acolo niște cârnați, fiindcă ai mei creșteau porc, pe care îl tăiau la vremea cuvenită, de Ignat. Așadar, cu minunățiile acelea de cârnați îmi petreceam Revelionul. Îi prăjeam într-o tigaie, pe un reșou nenorocit. Aveam și o iubită, pe atunci, mâncam cârnați și citeam poezii”, își începe Mircea Dinescu seria destăinurilor.

„Erau anii în care era o sărăcie lucie în alimentarele comuniste”

Așa cum mulți dintre noi ne aducem aminte, în perioada comunistă au existat perioade în care nu găseam mai nimic în galantarele celebrelor alimentare, și încercam să încropim din ce avem o masă pentru Noaptea dintre ani. La fel și-aduce aminte și Mircea Dinescu de acele vremuri:

„Erau anii în care era o sărăcie lucie în alimentarele comuniste. Nu mai găseai nimic, dar nimic. Îmi amintesc că Revelionul 1986 spre 1987, deci acum 35 de ani, am decis să-l petrec alături de niște prieteni foarte buni, Aurel Covaci și soția sa, Stela, la casa lor de la țară. Covaci, fin traducător din literatura internațională, cu T.S. Eliot în prim plan, fusese prieten și cu Nicolae Labiș, și cu Nichita Stănescu.

Însă provocarea cea mai mare pentru noaptea dintre ani era pe atunci să găsești niște salam. Fiindcă din salam puteam face sarmale. Cei de vârsta mea sau mai tineri își mai amintesc probabil rețeta. Tăiai salamul, îl treceai prin mașina de tocat carne, adăugai orez și toate celelalte ingrediente pentru niște sarmale reușite și puteai avea o rată mare de reușită gastronomică. Lumea a cam uitat sau nu a apucat să vadă așa ceva, sarmale din salam, dar astea erau vremurile!”, adaugă Dinescu.

Mircea Dinescu și revelionul în arest la domiciliu

În 1988, în urma mai multor proteste împotriva dictatorului și a politicii de partid, Mircea Dinescu este pus pentru prima dată în arest la domiciliu. Este anul în care poetul va petrece Revelionul din această postură, după cum și-aduce aminte în destăinuirile sale:

„A fost o noutate și pentru mine, iar acum peste ani mă pot oarecum amuza pe seama acelor vremuri. Să faci Revelionul cu securiștii la poarta casei..mda. Peste un timp aveam însă să ne împrietenim, dacă pot folosi termenul ăsta. La ce mă refer? Aveam voie să ies să mai cumpăr una, alta. Și mergeam des la aprozar. Iar în toamna lui 1989, unul dintre ei a observat că eu căutam des struguri.

Așa că nu mică mi-a fost mirarea când respectivul m-a anunțat discret că tocmai se băgaseră struguri la aprozarul la care obișnuiam să merg. În toamna aia am dat o nouă lovitură regimului! Mi-am făcut nu doar vin de casă, ci și rachiu de vin, clandestin. Am luat de la maică-mea o oală mai veche, un capac mai răpănos și mi-am construit aparatul necesar ca să pot obține mult doritul rachiu.

Am lovit așadar în regimul comunist nu doar cu poezii și articole de presă, ci și cu cele de-ale gurii. În plus, eram pregătit pentru un alt fel de Revelion, care a fost diferit, dar nu în maniera în care mi-l închipuisem eu!”, mai spune același inegalabil Mircea Dinescu.

Dreptul la libertate și Revelioanele de după 1990

Mircea Dinescu a resimțit gustul libertății, odată cu majoritatea bucureștenilor ieșiți în stradă în acele zile de decembrie 1989. Odată cu câștigarea dreptului la libertate, cum era de așteptat, și Revelioanele au devenit altfel, mult mai antrenante.

În același timp, spune Mircea Dinescu, odată cu libertatea a reușit să găsească și o definiție sau teorie a fericirii, personale, despre care spune că:

„Orice fel de petrecere de acest tip, inclusiv cea a nopții dintre ani, o celebrezi de obicei nu în compania bucatelor alese, ci mai ales a prietenilor noștri.

Am o teorie pe tema asta care spune că fericirea nu stă în bucate, ci în farmecul prieteniei. Or, aici lucrurile s-au schimbat! Prieteniile pe termen lungă nu prea mai există! Din păcate!”.

Au trecut 32 de ani de la Revoluție, ani în care Mircea Dinescu a reușit să se reinventeze, iar ultimii ani l-au găsit pe micile ecrane, făcând ceea ce-i place, și anume să vorbească cu prietenii, și nu numai, despre bucatele românești și vinurile alese. La cei 71 de ani, Mircea Dinescu încă este activ și speră să o poată face încă mulți ani de-acum în colo.