Celălalt Minovici. Nicolae, medicul care s-a strangulat de 12 ori, de dragul științei. A privit moartea în ochi și a clipit
Frații Mina și Nicolae Minovici reprezintă, și în zilele noastre, două dintre cele mai cunoscute nume din medicina românească, făcând istorie datorită devotamentului, profesionalismului și seriozității cu care au tratat cea mai nobilă dintre profesii. Puțini sunt cei care știu, însă, sacrificiile pe care Nicolae Minovici le-a făcut în numele științei.
Sacrifiul suprem făcut pentru știință
În știință, uneori progresele cele mai semnificative sunt obținute prin experimente îndrăznețe și sacrificii personale. Un astfel de exemplu este cel al medicului și antropologului român Nicolae Minovici, care și-a riscat propria viață pentru a înțelege mai bine procesul de strangulare.
Cu toate că aceste experimente au avut un impact semnificativ asupra înțelegerii medicale a fenomenului, ele sunt încă învăluite în mister și controverse.
Nicolae Minovici s-a născut în 1868 la București și a absolvit Facultatea de Medicină din București în 1892. În timpul carierei sale, fratele lui Mina Minovici a devenit cunoscut pentru contribuțiile sale în domeniul antropologiei și medicinii legale.
Una dintre cele mai remarcabile realizări ale sale a fost implicarea în studiul strangulării și efectele acesteia asupra trupului uman.
Experimentele lui Minovici au început în anii 1890 și au constat în spânzurarea sa, în numeroase ocazii, pentru a observa și a înregistra schimbările fizice și fiziologice ce apar în corp, în timpul și după trecerea efectului sufocării.
Prin experimentele sale, Nicolae Minovici a adus contribuții semnificative la înțelegerea procesului de sufocare și la identificarea semnelor și simptomelor asociate acestei forme de moarte violentă.
Și-a pus viața în pericol de 12 ori
Minovici a studiat, de asemenea, felul în care strangularea afectează diferitele organe și țesuturi ale corpului uman, precum și durata timpului ce poate provoca decesul.
Unul dintre aspectele notabile ale acestor experimente este faptul că Nicolae Minovici și-a pus viața în pericol nu o dată, nu de două ori, ci de 12 ori pe decursul vieții sale, pentru a obține date și informații precise.
Sesiunile aveau o durată ce varia între 4 si 26 de secunde. Acest nivel de devotament și sacrificiu personal pentru avansarea cunoașterii medicale este, cu adevărat, remarcabil, având un un impact durabil în domeniul medicinii legale.
”A încercat să ajungă, prin autostrangulare, la bariera dintre lumi, la graniţa dintre lumea de dincolo şi cea de dincoace. După dr. Minovici, spânzurarea produce nu numai obliterarea căilor respiratorii, dar şi obliterarea vaselor gâtului.
Aceste fenomene fizice provoacă apariţia unor lumini fulgerătoare, o anestezie completă a corpului, pierderea cunoştinţei, pierderea memoriei, stări de excitaţiune, tulburări psihice.
Mai mult decât atât, Nicolae Minovici susţine că s-au înregistrat vindecări ale unor psihoze anterioare în urma unor încercări ratate de sinucidere prin spânzurare”, notează antropologul Andrei Oişteanu în cartea „Narcotice în cultura română: Istorie, religie şi literatură”, potrivit Adevărul.
Moștenirea unui medic briliant
Cu toate acestea, experimentele lui Minovici au fost, și rămân, subiectul unor controverse și critici. Unii au pus sub semnul întrebării etica și siguranța acestor experimente, sugerând că implicarea sa personală a fost extrem de periculoasă și nejustificată. Alții au subliniat că astfel de experimente nu ar fi permise în prezent din motive etice și de siguranță.
Cu toate acestea, indiferent de opinii și perspective, nu se poate nega că contribuțiile lui Nicolae Minovici la înțelegerea strangulării și a efectelor sale asupra corpului uman au fost semnificative și au avut un impact durabil asupra domeniului medicinii legale.
Prin devotamentul și curajul său în cercetarea acestui fenomen complex și periculos, Minovici a lăsat o amprentă durabilă în istoria științei medicale.