Cel mai rece loc din sistemul solar. Temperaturile ajung până la minus 240 de grade

Astronomii au descoperit, în urmă cu 13 ani, cel mai rece loc din sistemul nostru solar și s-ar putea să fie prea aproape pentru a fi confortabil. Sonda Lunar Reconnaissance Orbiter a NASA a realizat în 2009 prima hartă completă a temperaturii pe Lună. Acesta a descoperit că la polul sudic al lunii este mai rece decât pe îndepărtatul Pluto. Zona se află în interiorul craterelor care sunt permanent umbrite, astfel încât nu văd niciodată soarele.

Cel mai rece loc din sistemul solar, mai aproape decât ne așteptam

În urmă cu 13 ani NASA reușea o adevărată premieră cu sonda sa lunară Reconnaissance Orbiter. Era vorba de prima hartă completă a temperaturii de pe Lună. Temperaturile de acolo au fost măsurate la 397 de grade sub zero. Aceasta este cu doar 35 de grade mai mare decât cea mai scăzută temperatură posibilă. Pluto este cu cel puțin un grad mai cald, chiar dacă este de aproximativ 40 de ori mai departe de Soare.

Cele mai scăzute temperaturi de pe Lună au fost de obicei în craterele care se aflau în interiorul unor cratere mai mari, ascunzându-se mai departe de soare, declara atunci David Paige, cercetător la Universitatea California din Los Angeles.

Trei cratere în care au fost observate temperaturi scăzute au fost Faustini, Shoemaker și Haworth. Iar unele dintre cele mai reci locuri sunt atât de îndepărtate și neexplorate încât nici măcar nu aveau nume.

„Este ca un fel de strălucire slabă și aceasta este singura sursă de căldură.

Chiar aici, în curtea noastră, sunt cu siguranță cele mai reci lucruri pe care le-am văzut în măsurători reale.”, declara în 2009 David Paige, cercetător la Universitatea California din Los Angeles, care făcea parte din echipa NASA.

Temperaturile extreme de pe suprafața întunecată a Lunii

Această temperatură ultra rece este importantă deoarece poate reține substanțe chimice volatile, cum ar fi apa și metanul, preciza la momentul descoperirilor Richard Vondrak, cercetător al proiectului sondei NASA.

Materialele volatile captate ar oferi eventualilor astronauți din viitor resurse pe care să le exploateze și ar putea ajuta oamenii de știință să înțeleagă mai multe despre originea sistemului solar timpuriu, mai spuena atunci entuziast Vondrak.

Sonda lunară Reconnaissance Orbiter și-a început misiunea științifică în 2009, iar într-un timp relativ scurt, de doar o săptămână, găsea, de asemenea, multe indicii de hidrogen, ceea ce ar putea indica gheață captivă sub suprafața lunii, a spus Vondrak.

În timp ce NASA a fost pe Lună cu astronauți și a explorat-o de mai multe ori cu zeci de ani în urmă, aceasta a fost prima privire de aproape în aproximativ un deceniu și s-a concentrat asupra polului sudic al Lunii, unde există cele mai mari șanse să existe gheață ascunsă.

„Este neexplorat. Nimeni nu a mai văzut cum este în aceste zone până acum la această rezoluție.

Luna nu este doar o minge de biliard cu gropițe. Are fisuri și crăpături interesante.”, declarau la acel moment experții NASA.

De la acel moment instrumentele NASA se uită mai atent la cratere, și încearcă și astăzi să afle care sunt, de fapt, originile acestui satelit natural al Pământului.