Cel mai grav accident feroviar din istoria României, pe linia Ploiești – Buzău. Au fost 66 de morți și un singur vinovat

Cel mai grav accident feroviar din istoria României a avut loc în anul 1917, la Ciurea. Majoritatea românilor foloseau cu mult timp în urmă expresia „Acarul Păun” atunci când cineva este acuzat fără dovezi de un lucru și rămâne „țapul ispășitor”. Cine a fost numit vinovat pentru decesul a 66 de persoane și ce legătură are cu vorba populară?

Cel mai grav accident feroviar din istoria României

România a trecut prin multe și a purtat doliu din cauza numeroaselor tragedii care au și rămas în istorie, printre care și cel mai grav accident feroviar. Bătrânii de acum se folosesc de expresia „Acarul Păun”, care înseamnă acuzații aduse pe nedrept către o persoană pentru ca adevăratul vinovat să scape cu mâinile curate. Ei bine, Acarul Păun chiar a existat. Acestea se numea Ion Păun și lucra în 1917 la o stație CFR din Buzău. El a fost considerat vinovat pentru accidentul feroviar petrecut pe linia Ploiești-Buzău.

Ion s-a născut în 1880, în comuna Jugureni, a absolvit o școală de scurtă durată din Buzău, mai apoi s-a angajat acar/ manevrant de macaz, la stația Vintileanca. Ion și-a făcut conștiincios treaba, pentru că avea acasă 4 copii cărora să le pună o pâine pe masă, până în ziua de 2 iulie 1923. În accidentul produs în gara de care aparținea Păun, trenul accelerat 701 București- Chișinău s-a ciocnit de un tren marfar staționat.

„Primele ajutoare date răniţilor au fost empirice”

Din cauza unei întârzieri, mecanicul George Georgescu a mărit viteza și a dirijat greșit, pe o linie secundară, trenul. La scurt timp după manevra sa, trenul de pasageri s-a întâlnit cu ultimul vagon plin cu lignit al unui marfar staționat la linia 4. Locomotiva și primul vagon cu bagaje au deraiat.

”Unii dintre cei care scăpaseră teferi s-au îndreptat spre gară furioşi voind să linşeze întreg personalul ceferist, căruia i se atribuia răspunderea nenorocirii. Acarul Ion Păun şi impiegatul de mişcare Tudose Gheorghe au fost atenţionaţi şi au fugit. Primele ajutoare date răniţilor au fost empirice. Abia la ora 12 după ce s-a luat legătura cu organelle judeţene lucrurile s-au schimbat. Ele au devenit cu adevărat profesioniste pe la ora 15 când a sosit trenul cu medicii bucureşteni, ploieşteni, mizileni, buzoieni”
”Amintiri despre Mizil. Destin … şi faptă în foileton”