Cea mai veche mănăstire din Munții Apuseni trebuie vizitată măcar o dată. Ce obiecte speciale se află aici

Cea mai veche mănăstire din Munții Apuseni trebuie vizitată măcar o dată. Aflată în localitatea Lupșa, din Alba, ea este una dintre cele mai frumoase așezări monahale de pe Valea Arieșului. Mănăstirea Lupșa, căci despre ea este vorba, este un refugiu pentru toți pelerinii ce vizitează această zonă.

Cea mai veche mănăstire din Munții Apuseni trebuie vizitată măcar o dată

Mănăstirea Lupșa poartă hramul „Înălțarea Sfintei Cruci” și este una dintre cele mai importante obiective turistice din județul Alba. Ea este așezătă într-un colț de natură și este înconjurată de munți. Tot aici se află și biserica „sfântul Nicolae”, care este considerată drept cea mai veche biserică de lemn din Transilvania.

Biserica de piatră a fost ctitorită în anul 1421, iar după opt ani și cea din lemn de stejar. Întemeietorul a fost boierul Stanislav, care provenea din familia cneazului Cândea de Lupșa. Accesul este unul simplu, deoarece se află pe drumul național Abrud-Câmpeni-Turda. Dinspre Câmpeni, se urmează indicatorul Turda (sau Baia de Arieș). Mănăstirea se află la 10 km de Câmpeni, în satul Mănăstire, și aparține de comuna Lupșa.

Înainte vreme, mănăstirea avea numai câțiva călugări, care trăiau în post și rugăciune. Aceștia țineau legătură cu mănăstirile din Moldova și din Maramureș, de unde aduceau cărți pentru slujbă.

Viața monahală din locaș a durat însă până în anul 1820, din cauza faptului că mănăstirea a fost desființată, din cauza presiunilor habsburgice. Tot aici mai funcționa și o școală bisericească, unde tinerii erau pregătiți să devină preoți sau cântăreți.

Însă școala a fost închisă și ea, după care a fost mutată din sat. Călugării erau dascăli, preoți și duhovnici pentru cei ce studiau, dar și pentru sătenii pe pe Valea Arieșului. Aici mai funcționa și un atelier de pictură bisericească pe sticlă. Biserica este în formă de navă, tavanul este casetat, iar icoanele datează din secolul al XVII-lea.

Icoana făcătoare de minuni „Mângăietoarea Paramythia”

În anul 1832, mănăstirea devine locaș de cult pentru greco-catolici, însă până în anul 1948, atunci când îi revine Bisericii Ortodoxe. De atunci, mănăstirea a fost parcă readusă la viață. A fost restaurată între ani 1975 și 1978, iar în anul 1992 s-a înființat așezământul monahal cu obște de călugări.

Mănăstirea a primit, la începutul secolului XXI, de la Arhimandritul Efrem, de la Mănăstirea Vatopedu, din Muntele Ahtos, o părticică din lemnul Sfintei Cruci, dar și o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, „Mângăietoarea Paramythia‟, o copie a icoanei de la Mănăstirea din Athos, dar care a săvârșit la fel de multe minuni precum cea din Grecia.

Tot la Lupșa se mai află și o mică parte din moaștele Sfântului Siluan Athonitul, moaștele Sfinților Haralambie, Hariton, Evdochim, Iosif și Paraschevi.

Mănăstirea este într-o continuă dezvoltare, iar anul trecut obștea mănăstirii cuprindea un număr de 25 de viețuitori. De asemenea, biserica de lemn este inclusă pe lista monumentelor istorice din județul Alba.