Ce se întâmplă, de fapt, pe suprafața Lunii. Fenomenul care a uluit comunitatea științifică

Chiar dacă luna arată ca o „bucată uriașă de răceală“, de piatră moartă plutind în spațiu, bătrâna cometă ar putea să adăpostească, de fapt, viață. Geologii au găsit urme de activitate tectonică pe partea apropiată a lunii despre care cred că sunt recente, și care s-ar putea să-și continue și în prezent cursul.

Încrețiturile care sfidează starea de „moarte“ cunoscută a lunii

Prezența rocilor și bolovanilor de vârstă relativ recentă dezvăluie un sistem de creste de-a lungul suprafeței lunii care sugerează mișcare tectonică recentă.

„Există ipoteza că luna este moartă de mltă vreme, însă continuăm să găsim dovezi că nu aceasta este realitatea“, a afirmat geologistul planetar Peter Schultz de la Universitatea Brown. „Din acest articol reiese că este posibil ca luna încă să-și continue procesele de fracturare – și în ziua de azi, și putem vedea dovezile pe aceste creste“, potrivit sciencealert.com.

Cum explică savanții cutremurele de pe lună

Este cunoscut, din perioada erei Apollo (programul care a urmărit și îndeplinit, între anii 1960-1970, prima aselenizare) că luna este încă zgomotoasă. Seismometre plasate pe suprafața astrului de astronauții programului Apollo în urmă cu decenii au dezvăluit cutremure ușoare la adâncimi mari în raport cu suprafața lunii, precum și unele mai puțin adânci, în crusta acesteia.

Geologii au dedus că cutremurele de adâncimi mari de pe lună au rezultat în urma interacțiunii gravitaționale cu Pământul, care exercită o mare presiune asupra acestui satelit natural. În schimb, cutremurele de suprafață au fost mai greu de depistat.

Ca forță, ele sunt similare cu cele de pe planeta noastră, însă luna nu are plăci tectonice precum cele care cauzează zguduiturile de pe Pământ, astfel că aceste zdruncinări nu sunt ușor de explicat. Anul trecut, însă, oamenii de știință au găsit o posibilă variantă: cutremurările tectonice, susțin ei, sunt cauzate de micșorarea lunii, care continuă să se răcească, la 4,5 miliarde de ani după ce s-a format.